Am şi eu blog...

Mă întreb ce rost are blogul ăsta, dacă nu ar trebui sa-mi văd de treabă şi să nu mai scriu aici nimic. Dar ce treabă aş avea ?
Intr-un timp am anulat posibilitatea de a primi comentarii la ceea ce scriu. Ce rost are sa-i laşi pe alţii să citească ce scrii dacă nu poţi să vezi ce zic alţii de ceea ce scrii?
De fapt poate mi-a fost teamă să văd că nimeni nu citeşte ce scriu.Nu mi-e teama de ce comentează.
Scriu pentruca îmi place sa scriu. De acum las loc de comentarii . Nu citeşte nimeni, nu comentează nimeni ! Voi fi doar eu...

Si in final despre tot............

Nu am avut nici o revelatie dar m-am simtit bine si oricand as mai merge acolo cu placere. Am vazut drumul lui Iisus omul. Ne-au aratat locurile minunilor lui dar totul s-a desfasurat cu viteza asa ca daca nu aveai deja convingerea ca acestea s-au petrecut nu aveai cum sa realizezi acum.


Desi nu ne asemanam, toate trei am simtit la fel. De fapt ne-am emotionat de problemele noastre personale, eu de mama care murise abia de 3 luni, iar Cici de o prietena a ei casatorita cu un evreu pe care nu a reusit sa o vada caci era paralizata asa cum a inteles cand a vorbit cu ea la telefon. Coca a fost impresionata de faptul ca s-a ratacit de grup, aventura pe care se straduia sa o caracterizeze din vina noastra.

Pe Cici au impresionat-o constructiile mai fastuoase, pe Coca copacii, pustiul si Marea Galileii pe unde inca mai puteai gandi ca au pasit apostolii. Pe mine m-au impresionat evreii si lupta lor pentru a-si impune locul in tara asta.

Ne-au impresionat locurile unde existau ruine si grote. Temnita lui Iisus si Barnaba era ceva mai autentic pastrata dar paturile colorate si icoanele din celula ii dadeau un aer de intimitate confortabila. Asa a fost celula lui Iisus ? Si ce de bani erau aruncati in grota unde statusera talharii si Barnaba! Oare dece se arunca cu bani ?

Peste tot biserici si manastiri. Tara arida si manastirile singuratice m-au impresionat mai mult decat bisericile.Cu cat fast se straduiesc credinciosii sa impodobeasca locuri presupuse a fi ceva simplu la origine.

Acolo sunt trei credinte, crestinismul iudaismul si islamismul si toate se suprapuneau, dar la crestini, alaturi de ortodoxii care gasisera pe Iisus din vremea sfintilor Constantin si Elena catolicii aveau si ei un altar (al lor !), mult mai bogat si mai impozant. Intr-un loc aparuse Iisus pentru ortodoxi si in altul pentru catolici. De fapt asta iti dadea impresia ca totul a fost undeva, pe aici, in zona asta...

Drumul crucii a fost cel mai poluat. Nu prea intelegeai cum a fost. Cine voia sa-l traiasca trebuia sa-l parcurga cu inima.

O inghesuiala de biserci sau poate o singura biserica care cuprindea un drum si un oras...

Totul este refacut si in afara de ruine nimic nu este mai vechi de 1000 de ani, respectiv dupa ce s-au retras turcii de acolo. Multe locuri sunt distruse inca de pe vremea cruciatilor. Simteai vinovatia omenirii daca te gandeai. Dar cine se gandea? Eu am simtit barbaria umana mai mult decat credinta si o mare falsitate dar si multa, multa speranta. Speranta moare ultima si in fond este predominanta ....... Asa vreau sa cred !

Poate doar mi-am  pus capul in nisip ca strutul.

Stiti unde era speranta? La evreii care voiau sa fertilizeze acest tinut calcaros....

A treia zi.

Ne-am luat bagajele si am plecat spre Ierusalim. Ne-am sculat foarte de dimineata caci intai ne-am dus sa vizitam Bethleemul iar in ziua aceea venea presedintele Palestinei in Bethleem si pana la ora 10 a trebuit vizitata biserica Nasterii Domnului.Asa o fi fost sau asa ne-a spus ghidul ca sa ne grabeasca ?

La intrarea si la iesirea dintre cele doua orase situate in cele doua state despartite printr-o poarta, Ierusalim si Bethleem, respectiv Israel si Palestina, erau granicieri.Un baiat si o fata au intrat in autocar sa ne vada de aproape. Unora li s-a parut ca au trait o aventura cu teroristi ! A fost un „condiment local”. In Ierusalim am mai vazut patrule cu armele la umar.Sunt foarte vigilenti....

Apoi am vizitat Ierihonul cu asezamantul romanesc si Dudul lui Zaheu inchis cu sticla, manastirea Sf. Gherasim si apoi Qumranul la Marea moarta. Aici am stat cam mult caci multi au facut baie, inclusiv Coca si ne-am pozat, De la magazinul cu cosmetice nu am luat nimic dar am mancat o inghetata pe bat, ca sa luam si noi ceva. Am mers spre Ierusalim si am vizitat ce mai era de vazut, muntele maslinilor, biserica adormirea maicii Domnului, cea ruseasca - Sf. Magdalena si tot ce mai era pe acolo. Am fost cazati la Ierusalim, chiar in centru. Seara am iesit la plimbare. Totul e deschis pana la 10 noaptea.

A doua zi.

Am ramas tot in zona Marii Galileii. Adi, ghidul nostru a tinut sa ne duca sa mancam peste. Noi, adica eu, Cici si Coca am fi vrut o croaziera, chiar si preotul ar fi fost incantat dar a fost cum a vrut Adi.

De dimineata am plecat la muntele unde s-a petrecut schimbarea la fata, acolo unde este un asezamant ortodox, al romanilor. Am plecat de dimineata sa luam taxiul de undeva unde era coada si am asteptat mult. La asezamantul romanesc aproape toti am dat sa ni se citeasca acatiste pentru noi cei vii si pentru cei morti. Eu am dar doar pentru mama, tata, bunica si parintii lui Luky, toti morti. Aici eu am plans gandindu-ma ca daca nu murea mama nu mergeam in excursie. Si am plans ! Am plans !

Am fost in Cana Galileii, am vazut si am fotografiat biserica cu cele 8 fericiri scrise pe pereti si am identificat pe cea de a 9-a care lipsea. In Cana Galileii am mers pe jos prin oras si am vazut strazile si orasul. Unora nu le-a placut caci a fost obositor dar mie mi-a placut

Am fost la Capertaum, am vazut ruinele sinagogii din timpul lui Iisus, ale casei lui Petru, ne-am pozat balacindu-ne in apa Galileii si am cules scoici. Am vazut un sat de beduini, am mai cumparat diverse si am fost la carciuma cu peste unde noi (cele trei gratii, Cici, Coca si Cherie) n-am mancat peste dar am baut suc, bere si niste snitele de ale noastre la un alt local, alaturi de al grupului. Nu toti au mancat pestele acela cu oase si salate de tot felul.Cam mizerie in zona localului !

Dupa masa aceea cu peste, de la carciuma am plecat spre Iordan si ne-am botezat. Sigur in cea de a doua zi aproape pe innoptate ne-a botezat parintele si ne-a sfintit apa din Iordan. Coca s-a imbracat in rochie alba, lunga, desi nimeni nu i-a cerut isr botezul era doar o simulare simbolica. Am venit la Bucuresti in geamantan cu o sticluta de apa din Iordan sfintita. Intre croaziera si botez parintele a ales botezul. Acolo, pe pamantul arid, calcaros si plin de ruine am simtit ca pasim in locul unde a trait cel pentru care venisem. Acolo unde era amenajat locul de botez era un magazin de unde am facut ceva cumparaturi ca daruri din Tara Sfanta. In drum, inainte de botez, am vizitat si o biserica ruseasca unde am vazut niste culturi de mango si de nu stiu ce, dar iconitele si toate lucrurile erau foarte scumpe acolo asa ca de la biserica ruseasca n-am cumparat nimic. Nici nu ne-am inteles cu ei la vorba.

Adi ne-a facut atenti la diferenta dintre culturile localnicilor care erau faramitate si lucrate familial si ale lor, ale evreilor, mari, lucrate cu masini. Totul este irigat cu apa din Marea Galileii caci acolo nu ploua iar evreii au inceput un proiect mare de tratare a apei din Marea Mediterana pentru a obtine apa pentru irigatii. Conducatorii lor isi dau mult interes pentru a face ceea ce trebuie din tara aceea arida spre deosebire de ceea ce au facut arabii pana acum la chiar si acum (ca sa nu mai vorbesc de cei din tara noastra)

Am dormit la acelasi hotel King Solomon unde bufetul suedez ne imbia cu multa si foarte diversa mancare. Unii au cules curmale din jurul hotelului caci curgeau din palmieri, dar noi, cele trei nu am stiut decat dupa ce am plecat ce era pe acolo.