Translate

vineri, martie 02, 2012

Allende Să mai schimb subiectul....


Dacă este vorba tot despre ce gânduri îmi mai trec mie prin cap, să zicem că ar fi despre o carte. Am citit de curând doua carţi de Isabel Allende. Prima carte deşi vorbeste despre ţara sa de origine, o numeste „Ţara mea inventată” şi este o biografie. Mi-a plăcut cum scrie .
Cu multă profunzime şi claritate caracterizează toate aspectele vieţii din tara sa ceea ce la urma urmei este si o concluzie despre ea însăşi ca produs a societăţii din care face parte.
A fost o tânără plină de temperament, talent, voinţă şi luciditate. Soarta a făcut să trăiască experiente potrivite pentru scriitoarea care a devenit.
S-a născut în 1942 în Peru, a început să publice de la 17 ani si a călătorit mult A copilărit în Chile unde a lucrat ca ziaristă până în 1973 anul în care Salvador Allende, unchiul său, este înlăturat de la putere ceea ce a determinat părăsirea ţării din partea sa
Face parte din acea generatie de scriitori latino-americani care s-au format în stilul „realismului magic” a lui Gabriel Garcia Marquez.. Dintre cărţile sale cea mai cunoscută este , cred eu, „Casa spiritelor” 1982, după care s- a făcut un film foarte bun.
Voiam să scriu altceva, dar m-am răzgândit. Un blog nu este totuşi un jurnal intim deşi la drept vorbind poi să lasi posterităţii orice prostii acolo, nimeni nu le citeste. Doar prietenii virtuali si în acest caz ar trebui să scrii pentru fiecare cate un blog.
In multe aspecte ţara autoarei, care de fapt este Chile seamana cu ţara mea. Fără îndoială, avem multe în comun.Suntem ca şi ei o ţară a cărei „civilizare” s-a făcut în termeni de teritoriu cucerit de o populatie latină.  M-a surprins să citesc observatii lucide şi foarte dure cu privire la modul cum se comportau în conditii de cuceritori englezii sau nemţii. Ei, cuceritorii sunt cei care influenţează ce rămâne după ei.
Avem atătea în comun cu  ţara aceea inventată de Allende, dar este si o oarecare diferenţă.  Latinii nostri au fost Italieni nu Spanioli, iar ca să fim corecţi, nici rusii care au trecut pe aici nu trebuie uitaţi şi nici măcar grecii care nu au fost cuceritori dar ne-au condus ca prinţi fanarioţi .... asa cum am avut... şi prinţii nemţi....
Dar de fapt, ca de obicei, nu fac o analiza a cartii, nu povestesc cartea, îmi expun părerile despre carte şi autor asa ca să nu priceapă nimeni nimic.
Doar daca întâmplător, cineva care a citit cartea  ar citi şi ce am scris eu aici , ar putea să inţeleagă ce vreau să spun şi să fie sau nu de aceeaşi părere cu mine...
 ............................................................................................................................................................