Cartea se numeşte CUM SA LECUIESTI UN FANATIC autorul este Amos Oz.
Voiam sa o recomand unor prieteni din Israel si cineva mi-a spus ca acolo , scriitorul nu este apreciat asa ca nu am mai recomandat cartea. Scriu aici să vad cum este primită….
Cartea este o pledoarie pentru pace, pentru intelegere intre oameni, pentru un “COMPROMIS” asa cum il intelege el si cum îl înţeleg si eu.
Citez din carte:
Cred cu tărie în compromis. Stiu că acest cuvânt are o reputaţie oribilă în cercurile idealiste din Europa, mai ales printre tineri. Compromisul este considerat lipsa intergrităţii, lipsa coloanei vertebrale, lipsa consecventei, lipsa onestităţii. Compromisul este scârbos, compromisul este necinstit.
Nu şi în vocabularul meu. In lumea mea, cuvantul „compromis” este sinonim cu „viaţa”.Si acolo unde este viaţă sunt şi compromisuri. .Opusul compromisului nu este integritatea, opusul compromisului nu este hotărârea, devotamentul. Opusul compromisului este fanatismul şi este moartea.
Să mai adaug ceva....
Intrucât nu am
cititori am sa scriu pentru mine cateva citate din carte, citate care m-au
delectat.
Incep prin a spune că mare lucru ar fi dacă dacă nu aş fi evreică ...căci
tare mai seman cu evreii (aşa cum îi descrie Amos.) Ia cititi ce spune el :
1. Nu Întâmplător întotdeauna doi
evrei se contrazic pe orice temă – de fapt, e greu să găseşti un evreu care e
de acord cu sine însuşi, deoarece toţi au mintea şi sufletul pline de
contradicţii în privinţa tuturor lucrurilor, toţi sunt dostoievskieni,
tolstoieni sau invers.
Mă recunoosc ! Parcă se referă la mine.... Si apoi mai face referire si
la felul cum se târguie credinciosul evreu cu Dumnezeu ca şi cum ar fi posibil
să îl ameninţi pe pe cel care a făcut legea, cu legea făcută de el...Uite alt citat:
2. Poate vă amintiţi cum, în Sodoma, Avram
părintele evreilor şi al arabilor, încearcă să salveze păcătosul oraş Sodoma de
mânia Domnului.....
Cincizeci de drepţi, patruzeci de drepţi,
douăzeci, sau poate zece...
Si când este învins, (şi n-ai cum să ieşi
învingător dintr-o dispută cu Dumnezeu) ridică ochii la cet şi rosteşte aceste
vorbe foarte îndrăzneţe, „ Judecătorul
întregului pământ nu va face ce e drept?” Aceasta este curată blesfamie, e o
cutezanţă fără măsură....
Aşa spune Amos ! Cum mă mai recunosc si in aceasta chestie !
Sau altă dovadă că semăn teribil cu un evreu...Sau poate evreiii sunt şi ei asemeni tuturor oamenilor.... :)
Amos povesteste de bunica lui. Parcă ar fi bunica mea....
3..... preaînţeleapta mea bunica me-a explicat
în vorbe foarte simple care este diferenţa între un evreu şi un creştin...
„ Uite, a spus ea, creştinii cred că Mesia a
fost aici şi va reveni cu siguranţă într-o bună zi. Evreii susţin că Mesia încă
nu a venit. Si din cauza asta, a spus bunica me, din cauza asta au fost atâta
mânie persecuţie şi vărsare de sânge, ură... De ce? A zis ea. Dece nu poate
toată lumea să aştepte pur şi simplu? Dacă Mesia vine şi spune „Salutare, mă
bucur să vă văd din nou, evreii vor trebui să îsi recunoască greşeala, Pe de
altă parte, dacă Mesia vine şi spune „Bunăziua, mă bucur să vă cunosc „
întreaga lume creştină va trebui să ceară scuze evreilor....
Si ca să nu uit ... am să adaug si o anecdota citată din această carte
şi pe care am postat-o pe alt blog.
4. “Amintesc aici o anecdotă veche, în care unul dintre personaje, din Ierusalim,
evident, de unde altundeva, şade într-o cafenea micuţă şi aproape de el şade un
bătrân cu care intră în vorbă. Şi iată
că bătrânul este chiar Dumnezeu
Însuşi......
Şi vrea să îi pună o întrebare foarte
importantă, desigur, Zice:
“Damne, spune-mi rogu-te adevărul adevărat,
cine sunt cei care au credinţa corectă? Romano-catolicii, protestanţii, poate
evreii, sau poate oare musulmanii ? A cui credinţă este corectă?” Si Dumnezeu
din poveste zice:
“Ca să îţi spun p’aia dreaptă, fiule, nu sunt
evlavios, n-am fost niciodată, nici măcar nu mă interesează religia”
Dar nu vreau să închei aşa, în glumă. Cartea pune serios problema
neînţelegerilor din Israel cu arabii.
Pământul acela este patria a doua etnii. Palestinienii au locuit acolo
de 2000 de ani şi acum când s-au întors evreii care au locuit acolo alte 2000
de ani de înainte de acest răstimp ei au rîmas fară casă, fără patrie. Trebuie să se înţeleagă între ei.
Uite ce scrie Amos : Alt citat :
5. Popoarele trebuie să trăiască în pace. Dacă
apuc să văd statul Israel şi statul Palestina trăind uşă în uşă, ca nişte
vecini cumsecade, fără nedreptate, exploatare, vărsare de sânge, voi fi
mulţumit, chiar dacă.. nu va domni iubirea. Si cum ne aminteşte poetul Robert Frost,
„Gardurile bune fac vecini buni”.
.....Două victime ale aceluiaş tiran, Europa,. care
a colonizat lumea arabă, a exploatat-o şi a umilit-o, i-a călcat în picioare
cultura, a dominat-o şi a folosit-o ca teren de joacă al imperialismului- este
aceeaşi Europă care i-a discriminat pe evrei, i-a persecutat, i-a hărţuit si,
în cele din urmă, i-a asasinat în masă într-un genocid fără precedent. Aţi
putea crede că între două victime răsare pe dată solidaritatea, ca de exemplu,
în poezia lui Bertolt Brecht. Insă în viaţa reală unele dintre cele mai grave
conflicte sunt tocmai între cele doua victime ale aceluiaş tiran. Intre doi
copii ai unui părinte nemilos nu există obligatoriu iubire. Adesea fiecare vede
în celălalt exact imaginea părintelui nemilos. Tocmai aşa stau lucrurile nu
numai între israelieni şi palestinieni, ci şi între evrei şi arabi
Poate e cam dur acest citat dar analiza situaţiei te pune pe gânduri şi
este foarte realistă oricat s-ar simţi unii nedreptăţiţi de
aceste afirmaţii .................
