Am fost acasă la Aladin...

Aladin este turcul acela tânăr și veșnic îndragostit care fumează din narghilea stând pe covorașul lui fermecat, încălțat cu papucii aceia fermecați gata să poruncească duhului lămpii lui minunate să îi aducă cadâna preferată... Este turcul acela văr cu Păcală al nostru...
Oare mai trăiesc băieții acștia ?
In Turcia m-am plimbat cu balonul căci covorașele se fac acum la fabrică si nu mai ai siguranța că sunt fermecate...
Pe Aladin nu l-am întâlnit, erau însă mulți români si ruși pe acolo. Poate că Aladin supraveghea construcția unui apartament dintr-un bloc unde urma să se mute... Erau multe blocuri în construcțir...

Hristos a înviat!

Şi după iarnă vine primăvara...

Si uite asa... a trecut vremea si a venit iarna...

Este o iarna frumoasa plina de zapada...