Copacii goi şi cerul sunt a ploaie
Mi-e sufletul aşa de amãrât
Cã şi un fluture mi s-ar pãrea urât
Iar un oftat - necazuri droaie!
Atâta dor îmi e de soare şi de viaţã
Si-atâta de departe azi le simt
Cã orice zic îmi pare doar cã mint
Si fara vlagã sunt ca o paiaţã.
De care sfoarã trage Dumnezeu
De am ajuns aşa sã fiu de-o vreme
Cã îmi rasunã în urechi cum geme
De suferinţã sufletul mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu