Primul meu esec poetic supus comentariilor colegiale a fost acesta:
Privesc prin fereastra deschisã-n luminã
Simt ziua născându-se-n spaţii
Cu braţele-n lãturi, fluidã şi linã
Mã scurg din reale creaţii.
Sunt numai un gând care simte ca faptã.
De aer, în aer, molatic
Prin crengi mã înnod, mã deznoadã o şoaptã
Si caut spre soare sãlbatic
Si tot mã întreb ce tainic mister
Mã cheamã mereu cãtre soare,
Ce dor mã cuprinde în clipa când pier
Topitã complet în visare ?
Cherie
Desi am prezentat atunci spre comparatie o poezie cu o tema apropiata de a mea (m-am repezit la Goethe)verdictul a fost ca eu sunt aeriana iar Goethe desi incomplet citat este mai concret, mai de inteles.
Fragmentul de poezie citat (de Goethe:)
Voiosi prietenii iti spun:
La pieptul nostru vin
Si orisice ai fi pierdut
Increde-te deplin.
"In larma voastra, nici ghiciti
De unde-i chinul meu.
O nu-i ceva ce-as fi piedut,
De-i dorul cat de greu."
Ci hai mai iute fruntea sus!
Atat de tanar esti!
La anii tai ai doar puteri
Si-avant sa cuceresti.
"Sa cuceresc aceasta, nu,
Caci prea departe mi-i.
Sclipeste-nalt si-asa frumos
Ca steaua din tarii."
Goethe
Rezultatul a fost ca am renuntat la muza respectiva. Anul acesta insa m-am gandit ca tot n-am cu ce umple blogul iar versurile insotite de poze ar fi o idee, asa ca mi-am adunat fortele si m-am aventurat. Scuze muza draga !
"Gusturile si culorile nu se dicuta"...mie mi-a placut poezia ta mai mult decit mi-a placut a lui Goethe...
RăspundețiȘtergereSi oamenii mai marunti traiesc si admira si gusta frumusetea...si citeodata ceea ce marii giganti numesc culmi...in orice arta ar fi ea...pentru mine este culmea indignarii.
Uita-te la picasso...si alte tablouri pictate de elefanti care se vind la preturi exorbitante, si care nu pot stirnii decit repulsie indignare si confuzie...
Cel care a creat acest Univers l-a creat in forme si culori si sunete placute...ceea ce ai scris tu este placut la auz, interesant la gindire, imaginile se formeaza in minte usor...plus un pic de filozofie a vietii pe deasupra poti sa tragi...
Noi scriem pentru noi si pentru oameni ca si noi...daca te-ai oprit sa scrii poezie cind sufletul tau simte nevoia sa scrii...asta este o tragedie ...da-ti drumul suspinului sau hohotului de ris fetita draga, ca numai odata traiesti...si asta este pate din existenta ta...eu una m-am delectat citind ce scrii. Thanks,
Frumos, sa continui sa scrii ca o faci foarte bine :) imi place
RăspundețiȘtergere