Gina, Vichi, Georgel şi Remus erau
ingineri la doua institute de cercetare proiectare diferite, cu directori şi
personal administrativ diferiţi care însă ocupau acelaşi local. Institutul unde
lucrau fetele era nou înfiinţat şi fusese adus în aceea clădire doar de câteva
luni. Ocupau două etaje din nouă. Alături se construia un sediu unde urmau să
se mute în curând. Din cauza acestei situaţii disciplina era greu de urmărit şi
fetele îşi permiteau să vină în vizită la băieţi fără să fie observate de şefii
lor. Erau nişte fete frumoase. Georgel era mic de statură şi grăsuţ. Abia îi
ajungea Ginei care era puţin mai scundă decât Vichi până la sprincene. Remus
era însurat dar era fiul directorului tehnic al institutului astfel că pentru
cei care priveau, lucrurile se opreau la acest stadiu.
Primăvara încătuşată în vegetaţia înmugurită
îmboldea bobocii de frunze la tot pasul. In ferestrele institutului, la fiecare adiere a vântului băteau crengile
grele, pline cu ghemoltoace verzi, mici şi crude.
Ca două flori de rochiţa randunicii
Gina şi Vichi au apărut la ora fixată numai zâmbet şi bucurie. Gina a început să
pregătească cafeaua căci aşa cum spunea ea, era rândul ei. Cafeaua este un
ritual, necesită o grijă specială. Vichi s-a aşezat pe un scaun lângă Gina şi a
început să îşi învârtă o şuviţa de păr între degete. Un vechi tic de al ei.
- S-a făcut un timp superb a spus ea azvârlind
o privire spre Remus, apoi a adăugat alintându-se, Remus, nu ne duci la pădure
să culegem ghiocei ?
- Mergem mâine când ieşim de la
servici, vă convine ? A întrebat Remus după ce şi-a făcut o mică socoteală
pentru timpul liber.
Gina a acceptat, Georgel la fel. A doua
zi pe la ora 9, Gina care se plictisea şi care avea acasă de lucru mai mult decât
la servici căci îşi lucra singură rochiile şi acum îşi pregătea garderoba de
primăvara a început să tatoneze situaţia. Voia să plece în timpul programului.
S-a dus la seful ei şi l-a rugat cu voce scăzută :
- Sefu’ azi am treabă, nu îmi faceţi şi
mie un bilet de voie să plec mai devreme ?
- Cam când vrei să pleci Gineta ? A întrebat
şeful cu glas patern.
- Cam zece, unsprezece…
- Bine a consimţit şeful bătând-o pe
umăr părinteşte. Fă-ţi biletul.
Gina a telefonat băieţilor şi i-a întrebat:
- Voi nu puteţi pleca într-o delegaţie,
undeva ? Să mergem
acum, este o dimineaţă aşa de frumoasă ! Până după program se face prea
cald.
S-a făcut! Georgel şi Remus şi-au
aranjat o delegaţie la o întreprindere unde aveau treabă de obicei, iar Gina un
bilet în interes de serviciu, tot asa. Vichi careia nu-i plăcea să se roage de şefi
şi-a făcut un bilet de voie în interes personal . Biletele de voie în interes
personal le semna seful cel mare, un tip foarte corect care a întrebat-o uimit
pentru ce se învoieşte.
- Am treabă, a spus Vichi care se
grăbea.
Seful şi-a dat ochelarii pe vârful
nasului şi enervat de răspuns a continuat pe acelaşi ton calm:
- Toate aceste învoiri se scad din
beneficiu, e bine să vă învoiţi cât mai puţin. Din cauza asta toţi colegii
dumneavoastră vor fi afectaţi.
- Mă invoiesc pe banii mei ! A
continuat Vichi deloc dispusă să asculte lecţia de economie pe care şeful se
pregătea să o ţină.Dacă n-ar fi fost aşa de interesată să plece ar fi rupt
biletul de voie şi s-ar fi întors la birou . Cu greu şi-a înfrânt pornirea
furioasă până ce şi-a văzut biletul de voie semnat iar Caloenescu a ţinut-o aşa
până a terminat tot ce avea de spus.
- Cum, bilet de voie personal ? A
întrebat Gina uimită. Lasă că te trec pe biletul meu şi pe tine.
S-au înţeles cu băieţii să se întâlnească
după colţul străzii unde era parcată maşina lui Remus.
Plimbarea a fost foarte plăcută şi
Vichi a uitat de discuţia cu şefu’. Au intrat cu maşina în pădurea Snagov şi
Remus a cules numai pentru ea ghiocei. I-a dat buchetul şi a privit-o într-un fel din care nu doar ea a înţeles că
se trecuse peste un anume prag. Georgel a cules ghiocei şi el şi i-a oferit
Ginei care vorbea, vorbea mereu. Dacă nu ar fi vorbit aşa privirile grele şi tăcute
ale celor doi ar fi fost stânjenitoare.
Genu, prietenul Ginei, şi Toni
prietenul lui Vichi erau în armată pentru şase luni, aşa cum îsi făceau stagiul
militar studenţii după ce terminau facultatea. Plimbările cu Vichi şi Georgel
erau un divertisment foarte binevenit pentru Gina. De altfel era convinsă că
Georgel este îndrăgostit de ea şi deşi nu voia să îl încurajeze, situatia o amuza.
Ii făcea plăcere să-l vadă pe acel băiat cumsecade cum se fâstâceste în faţa
ei. Un admirator mai serios n-ar fi fost binevenit. Tinea la prietenul ei şi
mai ales voia să se căsătorească cu el cât mai repede.
Deşi colege de an la facultate Vichi şi
Gina aproape că nu se cunoşteau înainte de a se întâlni la acelaşi serviciu.
Incă din primul an Vichi a avut un prieten inginer, cu care s-a logodit.
Logodnicul era un tip gelos care nu suporta să o vadă împreună cu colegii săi,
studenţii. Ea nu se ducea la reuniuni studenţesti. Logodnicul o aştepta la ieşirea
de la cursuri ori de câte ori era posibil şi o conducea acasă. Vacanţele le-a
petrecut totdeauna ori cu părinţii ori cu el.
Nu putea spune că nu se distra.
Sergiu, logodnicul ei avea un cerc de prieteni, ingineri, împreună cu care
mergeau la munte, la mare sau vara la strand. Era răsfăţata grupului şi toanele
ei erau privite cu îngăduinţă deşi încurajată
de părinţii care o adorau Vichi avea de cele mai multe ori un comportament
insuportabil.
Fiind o fire timidă la începutul
prieteniei cu Sergiu, ca să-şi ascundă timiditatea nu accepta nimic, se supăra
repede şi tăcea. Logodna lor a fost o petrecere de familie. Sergiu a considerat
că aceasta va clarifica relaţiile dintre ei în condiţiile în care deveneau din
ce în ce mai confuze. El era convins că Vichi este un copil răsfăţat care poate
fi educat. Ii făcea morală şi căuta să o schimbe. Vichi se distra făcând
dinadins tot ce el se străduia să-i explice că nu-i place. Uneori când Vichi întrecea
măsura şi îi făcea scene în public Sergiu îi trăgea o palmă iar Vichi i-o înapoia.
Asta după părerea ei era culmea dragostei, dovadă a unei gelozii şi a unor
sentimente pe care nu toate femeile le inspiră. Impăcarea era o plăcere.
Dar într-o zi tot mecanismul
prieteniei lor s-a stricat. După o scurtă ceartă în cursul unei vacanţe la
munte în care Sergiu făcuse eforturi să meargă cu ea, după câteva zile în care
se certaseră pe subiecte legate de părinţii
şi sora lui pe care Vichi nu-i putea suferi, la un meci de fotbal pe
care venise să-l vadă la televizor cu ea, s-au certat definitiv.
Voia să provoace o scenă din acelea
care o încânta pe ea. De câteva zile Sergiu se purta reţinut şi nu mai reacţiona
la provocările ei. A stat între el şi ecran tot meciul jucându-se cu nervii
lui, apoi la ultimul minut, când se trăgea un 11 metri la poartă Vichi a închis
televizorul. Sergiu s-a
ridicat, a zis bunăziua şi a plecat fără să o mai privească.
Când a văzut că supărarea lui durează
mai mult de o lună a început să-l caute. Atunci şi-a dat seama că se ascunde de
ea. Orice a încercat nu a reuşit să se mai întâlnească cu el şi să aibă o
explicaţie. După trei luni Sergiu s-a căsătorit cu o colegă de servici.
Deşi spunea că nu a înţeles
niciodată cum a fost posibil să se poarte aşa, Vichi a priceput că nici frumuseţea
ei nu era suficientă pentru a face tot ce îi trece prin cap şi că de acum
lucrurile vor fi altfel.
Si totuşi Vichi nu era o fiinţă rea.
