Craciun Fericit!

Ultima mea isprava !

Aveam inceput un goblen cred cam de 6 ani si zilele astea l-am terminat!
Nu e mare lucru, dar  ....... ce sa mai postez si eu ? Scriu despre cum imi trece timpul....

La mulţi ani România !

Ce-ţi doresc eu ţie... dragă Românie....
Cum ţara suntem noi...îţi doresc o populaţie mai conştientă că viitorul îl facem noi !
Ce popor nu are Patrie? Ce înseamnă să fie "pămâtul tău ?"

Benzi desenate....cu broscute

IN ARCADIA - de BEN OKRI

BEN OKRI  -   IN ARCADIA.

O carte interesanta scrisa de un Nigerian. Cand am inceput sa citesc cartea Nu mi-am dat seama ca scriitorul este de culoare. Parea european sau mai bine spus american. Spun asta pentruca fiecare nationalitate are un anume fel de a scrie...

Cartea incepe prin a defini o serie de personaje care urmeaza sa fie o echipa a carei sarcina este sa realizeze un film despre Arcadia.

Arcadia, conform unui vers :”Et in Arcadia Ego” a lui Publius Virgilius Maro, nascut cu 70 de ani inainte de Hristos, (loc idilic numit asa de poetul grec Teocrit, un autor si mai vechi), este un fel de rai pamantesc, inainte de a fi consacrat raiul ceresc ca taram al fericirii.

In traducere, desi multi stiu ce spune versul chiar daca nu stiu latina, inseamna, “Si eu am fost in Arcadia” E exclamatia frumosului Dafnis, la poarta raiului , o exclamatie a celui ce moare  -

Versul lui Virgiliu a inspirat un tablou lui Guerciao, in care doi pastori vad aceasta inscriptie pe un mormant unde troneaza un cap de mort...  Un cardinal i-a cerut lui Nicolas Poussin un tablou pe aceasta tema iar pictorul a pictat doua tablori pe aceeasi tema la diferenta de 10 ani...

(Apoi tabloul este rastalmacit intr-o biserica care a nascut niste controverse... rastamacire care a sporit renumele acestei exclamatii)

Dar astea sunt multe chestii interesante pe care m-am vazut obligata sa le vizionez pe google cu aceasta ocazie, adica ... “Ca sa nu mor proasta!” cum ne zicea un sef de al meu ...

Filmul celor din carte se incheie cu filmarea celebrului tablou a lui Poussin aflat in galeriile de la Versailles.

Autorul m-a captivat prin realismul dezarmant in care prezinta oamenii si Arcadia din sufletul nostru....

O carticica cu 170 pagini din care intelegi ca viata ramane un mister.

Ce am primit ca e-mail ....

“Educația mea a fost suspendată doar în anii de școală.” (George Bernard Shaw)
“N-am lăsat niciodată școala să-mi afecteze educația.” (Mark Twain)
“Universitatea dezvoltă toate aptitudinile, inclusiv prostia.” (Anton Pavlovici Cehov)
“Școala este locul unde te duci când părinții nu te mai pot ține, iar economia încă nu te poate primi.” (John Updike)
“O școală în care profesorul nu învață și el e o absurditate.” (Constantin Noica)
“E un miracol faptul că și curiozitatea supraviețuiește educației școlare.” (Albert Einstein)
“Școala cea bună e aceea în care și școlarul învață pe profesor.” (Nicolae Iorga)
“Nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa.” (Regele Ferdinand I)
“Natura ne aseamănă, educația ne deosebește.” (Confucius)

Radu Beligan

Am primit pe internet acest text atribuit lui Radu Beligan. Extraordinara afirmtia. 

Radu Beligan : 

"A imbatrani, doamnelor si domnilor, este contrariul a ceea ce se crede in mod curent. In tinerete, la vremea cand nu ti-ai definit inca optiunile ești impovarat de greutatea traditiei si a adevarurilor cu care ai fost indoctrinat. Tanar fiind, crezi in ideile raspandite, in cele care alearga pe toate drumurile, esti gata sa aderi la tot si la toate. Cari in spinarea ta greutatea familiei, a traditiei, a grupului din care faci parte,a societatii. In ceea ce ma priveste, am trait inaintarea in varsta ca pe o detasare de toate aceste poveri.A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute. Inseamna a deveni mai usor, mai liber, intr-un anumit sens, esti mai tanar cand esti batran si mai batran cand esti tanar. avea dreptate Picasso, cand spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tanar."

13 plicuri albastre

Am citit o carte foarte drăguţă . Este vorba de o calatorie prin Europa a unei puştoaice la dorinta unei mătuşi care îi lasă când moare nişte bani si 13 plicuri albastre cu instructiuni despre ceea ce trebuie sa viziteze.
O carte uşoară si veselă..

Marjorie.

Maria Comneanu, soţia marelui chirurg Alexandru Comneanu, Marjorie cum îi spuneau prietenii de scenă îşi făcea loc să coboare din tranvaiul care o transportase de la prietena ei Violeta, până la intersecţia dintre Rahova şi Şoseaua Viilor unde urma să shimbe tranvaiul cu aotobuzul 176 care o lăsa destul de aproape de strada Londra unde era vila la care locuia.

          Nu ştia ce să facă, să mai meargă o staţie şi să coboare la intersectia următoare, pe strada unde locuia altă prietenă de a ei, Ioana?

          Ar fi mers la ea dar nu-i telefonase aşa că nu ştia dacă este acasă. Era intrigată de discuţia pe care o avusese cu Violeta şi nu voia să meargă acasă unde era singură, doar cu pisicile ei.Sotul doamnei Comneanu era plecat la Curtea de Arges unde aveau o mare vila de vacanţă, o hardughie de palat pe care ea nu o putea suferi, căci Alec, sotul doamnei il renova permanent.

In tinereţe doctorul fusese un bărbat foarte frumos şi Marjorie îl iubise foarte mult. Poate mai mult decât pe oricare din aventurile ei de înainte de căsătorie, dar pasiunea lui pentru meseria de medic l-a împiedicat să o facă fericită. Marjorie a fost tentată de multe ori să îl înşele dar mereu a trecut peste tentaţii, regretând de fiecare dată ocazia pierdută şi visând la ce a pierdut

A ezitat, dar s-a hotărât. Nu mergea la Ioana. Avea şi sacoşele alea cu mâncare pentru animale! Pe lângă armata ei de pisici mai hrănea si unele care îşi aveau culcuşul prin subsolul caselor din vecinătate. Bietele animale, gândea ea, probabil sunt moarte de foame. La ale ei, lăsase ceva de mâncare când  plecase dar celelalte, o aşteptau.

- Dă-te fato la o parte ! S-a răstit ea la o tânără de un metru si saptezeci căreia ea îi venea până la umăr.

Tânăra, brunetă, nu a ripostat şi s-a îndreptat din poziţia aplecat, aşa cum era forţată să stea ascultând ceea ce-i spunea destul de tare o prietenă care era aşezată pe un scaun, iar tânărul care stătea la uşă a ajutat-o să coboare, ceea ce a mai tăiat din furia pe care o simţea faţă de toată lumea.

Avea poşeta agăţată de gât şi două sacoşe mari, care chiar dacă nu erau grele erau totuşi incomode, iar piciorul ei prins în aparatul care îi susţinea rotula spartă, abia se răsucea.

Marjorie venea de la o prietenă care scria cărţi de factură ezoterică, Violeta. Scria în colaborare cu Doagă Vasile. El era cel cel primea mesaje prin dicteu divin de la Hristos. Acum Marjorie  primise răspunsuri la nişte întrebări.  Violeta le transmisese prin Doagă Vasile  iar Doagă i-a trimis răspunsul prin telefon în prezenţa ei. Pusese nişte întrebări speciale, despre reîncarnarea sufletului si despre posibilele reîncarnari ale ei, ale lui Marjorie, în nişte personaje foarte speciale aşa cum altă prietenă de a ei, care făcea studii despre reîncarnare îi sugerase că era posibil. Nu era satsfăcută de răspunsurile cam evazive. Doagă reproducea răspunsul în cuvinte imprecise, folosind termeni ca : „ Rază din, nu trebuie ştiut, aşa ca să înţelegi, aproape ca, însă, nu este un răspuns şi, dece vrei să ştii?”

Ar fi fost bine să poată vorbi cu Ioana pe această temă. Nu că s-ar fi îndoit de ce spunea Violeta, dar ar fi fost o discuţie care ar fi lămurit mai bine întrebările pe care şi le punea...

Coborând în staţie şi-a rotit privirea căutând o bancă liberă unde să se aşeze, nu voia să aştepte maşina în picioare. Piciorul acela o durea destul de mult.

Lângă gardul centrului de primire deşeuri de hârtie care era la cel mult 10 metri de staţie, un tânăr o privea cu nişte ochi străfulgerători.

Ceva în privirea acelui tânăr i-a dat fiori. Nu se putea revolta împotriva lui deşi era clar că părea o obraznicie !. Socată ar fi vrut să-l pună la punct. Ştia că ar fi trebuit să-l înveţe bunul simţ, să nu mai privească aşa insistent o femeie, dar nu putea scoate o vorbă.  Se întreba dacă îl cunoaşte de undeva şi parcă i se muiau picioarele de emoţie. Ii amintea ceva.

 Spre salvarea situaţiei, maşina a sosit repede şi ea s-a urcat fără să mai privească înapoi, aproape speriată de neobişnuita privire a barbatului. Urcată în maşină si-a dat seama că tânărul nu era chiar aşa de tânăr cum apeciase la început, decât dacă îl aprecia  în comparaţie cu vârsta ei.

Cine să fi fost ? se întreba. Nu cumva era un cunoscut, iar ea arătase că l-ar fi uitat ca o ramolită bătrână ? In orice caz, habar nu avea cine este

In urmă, bărbatul care nu avea mai puţin de 40 de ani, dar arăta mai tânăr datorită pletelor lungi, boeme si a siluetei subţiri, a rămas sprijinit de gard mai şocat decât ea.

Era Maria Comnean şi-a spus el revenindu-şi din uimire. Era chiar acea femeie pe care am iubit-o ca un trubadur medieval  timp de 2 ani, fără să-i vorbesc, fără să ştie nici ea nici altcineva. Iubirea mea  ca de licean !

Atunci era o prfesoară tânără, abia intoarsă de la Paris unde îşi însoţise soţul, un doctor renumit si un bărbat interesant. Asista  la examenul meu de admitere la Institutul de teatru. M-am pierdut cu totul în faţa ei şi am picat

O ştiam dintr-un film în care jucase un rol  de ingenuă adorabilă.

Ce îndrăgostit am fost de ea !

Imi pierdeam capul de câte ori o vedeam şi căutam să o văd fără să fiu văzut in fiecare zi până ce ea, iar a plecat împreună cu soţul ei undeva.

Femeia asta nu mai avea nimic din drăgălăşenia aceleia de care m-am îndrăgostit şi totuşi am recunoscut-o. Fusese ca o mică pasăre paradise, o bijuterie cu un zâmbet de înger diafan 

Acum, când a coborât din maşină ajutată de acel tânăr, cu sacoşele ei disproportionat de mari faţă de fiinţa ei mică şi neajutorată am fost tentat să mă  reped să o ajut. Când şi-a răsucit capul cu părul între cărunt şi vopsit, mi-am amintit de ea. O clipă, într-un gest, a fost fiinţa diafană de care fusesem îndrăgostit. Am  recunoscut-o ! Era ea, marea mea iubire ! Pierdută între acei ani în care zilele treceau ca fluturii...

Si-a revenit cu greu !

Marjorie Comneanu, nu îşi putea lua gândul de la acea viziune ciudată.

A fost ceva real? se întreba ea. Brunet, cu ochi verzi, pătrunzători, părul lung şi o umbră de barbă, parcă era imaginea lui Hristos. Dacă îi povestesc Violetei că m-am întâlnit cu Iisus şi m-a privit  aşa, n-o să mă creadă !

Poate să spună toată lumea că sunt nebună, dar omul acela era materializarea lui Iisus din Nazaret. Privirea lui era dragostea lumii întregi. Mă arde şi acum.Nu am putut să-l pun la punct. Era un om oarecare, dar avea ceva ce  m-a oprit si doar eu nu mă opresc cu una sau două, găndea Marjorie din ce în ce mai agitată. După întrebările mele despre reîncarnare şi răspunsurile de la Violeta, dacă îi mai povestesc şi asta Ioanei, o fac praf !. Parcă aş fi visat ! 

Dar dacă era cineva cunoscut iar eu m-am purtat ca şi când aş fi o bătrână cu Alzhaimer ?

6 iunie 2013  ora 17,53

Ce frumoase modele !

Niste modele copiate de la Hyaviv. Ce frumoase sunt.Am incercat sa le postez aici, nu credeam ca am sa reusesc. Sunt incantata ca am reusit !

A plecat ....

Am deranjat musafirul si s-a mutat la fereastra unde a stat toata dimineata. Am plecat insa de acasa si intre timp... a plecat si el....

Musafirul!

Am un pui de porumbel intrat in balcon de ieri dupamiaza si nu stiu ce sa fac cu el. Trebuia sa il prind aseara dar eu l-am lasat cu niste apa si mancare in apropiere crezand ca va cobora de unde este pripasit....

Am pus intr-un borcan tot ce trebuie ca sa fac bors dar ceva imi spune ca nu este perfect! :))

In tren....

Cu ce se mai distreaza oamenii? In tren toti erau cu calculatorul in priza. Vecinul meu de banca, avea un Reader  si citea Contele de Monte Cristo de pe tableta...
Eu care am citit cartea mi s-a parut ceva curios, dar cand m-am uitat in jur... am inteles.  :))

Am fost zilele astea la Galati....

Orasul inimii mele ! Faleza....

A doua zi de Paşte ! Plimbare în parc ....

Azi am fost în parcul de lână mine şi deşi sunt răcită şi am tuşit, m-am simţit binecuvântată de Dumnezeu.
Priviţi:

 

Felicitare de Paşte!

Am primit o felicitare de Paste foarte frumoasa....

Un copilas frumos...

Salata lui Nutzi

Salatu lui Nutyi!

Se apropie Pastele !

Eu am rămas la Buna Vestire şi se apropie Paştele.Dar nu am noutăţi...
Ba am o noutate. Am cumparat un crap mare şi viu şi acum aşteptăm  să moară de moarte bună (cum zice Luky). Peştele este in chiuveta... făra apă....

BUNA VESTIRE !

Cum trece timpul!

Dece una din poze mi se pare indecenta, una caraghioasa si una frumoasa si plina de gratie? Este vorba de timpul in care a fost facuta sau de altceva ? E doar o intrebare fata de mine insami...