duminică, noiembrie 23, 2014

Cum să lecuieşti un fanatic. de Amos Oz

Am citit o carte care mi-a placut mult. Este exact pe lungimea mea de unda în ce priveşte conflictul dintre Israel si Palestina. Dar ce spun eu? în ce priveşte viaţa în general !
Cartea se numeşte   CUM SA LECUIESTI UN FANATIC autorul este Amos Oz.
Voiam sa o recomand unor prieteni din Israel si cineva mi-a spus ca acolo , scriitorul nu este apreciat asa ca nu am mai recomandat cartea. Scriu aici să vad cum este primită….
Cartea este o pledoarie pentru pace, pentru intelegere intre oameni, pentru un “COMPROMIS” asa cum il intelege el si cum îl înţeleg si eu.
Citez din carte:
Cred cu tărie în compromis. Stiu că acest cuvânt are o reputaţie oribilă în cercurile idealiste din Europa, mai ales printre tineri. Compromisul este considerat lipsa intergrităţii, lipsa coloanei vertebrale, lipsa consecventei, lipsa onestităţii. Compromisul este scârbos, compromisul este necinstit.
Nu şi în vocabularul meu. In lumea mea, cuvantul „compromis” este sinonim cu „viaţa”.Si acolo unde este viaţă sunt şi compromisuri. .Opusul compromisului nu este integritatea, opusul compromisului nu este hotărârea, devotamentul. Opusul compromisului este fanatismul şi este moartea.

Să mai adaug ceva.... 


Intrucât  nu am cititori am sa scriu pentru mine cateva citate din carte, citate care m-au delectat.
Incep prin a spune că mare lucru ar fi dacă dacă nu aş fi evreică ...căci tare mai seman cu evreii (aşa cum îi descrie Amos.) Ia cititi ce spune el :

1. Nu Întâmplător întotdeauna doi evrei se contrazic pe orice temă – de fapt, e greu să găseşti un evreu care e de acord cu sine însuşi, deoarece toţi au mintea şi sufletul pline de contradicţii în privinţa tuturor lucrurilor, toţi sunt dostoievskieni, tolstoieni sau invers.

Mă recunoosc ! Parcă se referă la mine.... Si apoi mai face referire si la felul cum se târguie credinciosul evreu cu Dumnezeu ca şi cum ar fi posibil să îl ameninţi pe pe cel care a făcut legea, cu legea făcută de  el...Uite alt citat:

2. Poate vă amintiţi cum, în Sodoma, Avram părintele evreilor şi al arabilor, încearcă să salveze păcătosul oraş Sodoma de mânia Domnului.....
 Cincizeci de drepţi, patruzeci de drepţi, douăzeci, sau poate zece...
Si când este învins, (şi n-ai cum să ieşi învingător dintr-o dispută cu Dumnezeu) ridică ochii la cet şi rosteşte aceste vorbe foarte îndrăzneţe,  „ Judecătorul întregului pământ nu va face ce e drept?” Aceasta este curată blesfamie, e o cutezanţă fără măsură....

Aşa spune Amos ! Cum mă mai recunosc si in aceasta chestie !
Sau altă dovadă că semăn teribil cu un evreu...Sau poate evreiii sunt şi ei asemeni tuturor oamenilor.... :)
Amos povesteste de bunica lui. Parcă ar fi bunica mea....

3..... preaînţeleapta mea bunica me-a explicat în vorbe foarte simple care este diferenţa între un evreu şi un creştin...
„ Uite, a spus ea, creştinii cred că Mesia a fost aici şi va reveni cu siguranţă într-o bună zi. Evreii susţin că Mesia încă nu a venit. Si din cauza asta, a spus bunica me, din cauza asta au fost atâta mânie persecuţie şi vărsare de sânge, ură... De ce? A zis ea. Dece nu poate toată lumea să aştepte pur şi simplu? Dacă Mesia vine şi spune „Salutare, mă bucur să vă văd din nou, evreii vor trebui să îsi recunoască greşeala, Pe de altă parte, dacă Mesia vine şi spune „Bunăziua, mă bucur să vă cunosc „ întreaga lume creştină va trebui să ceară scuze evreilor....

Si ca să nu uit ... am să adaug si o anecdota citată din această carte şi pe care am postat-o pe alt  blog.

4. “Amintesc aici o anecdotă veche, în  care unul dintre personaje, din Ierusalim, evident, de unde altundeva, şade într-o cafenea micuţă şi aproape de el şade un bătrân cu care intră în vorbă. Şi iată că bătrânul este chiar Dumnezeu  Însuşi......
Şi vrea să îi pună o întrebare foarte importantă, desigur, Zice:
“Damne, spune-mi rogu-te adevărul adevărat, cine sunt cei care au credinţa corectă? Romano-catolicii, protestanţii, poate evreii, sau poate oare musulmanii ? A cui credinţă este corectă?” Si Dumnezeu din poveste zice:
“Ca să îţi spun p’aia dreaptă, fiule, nu sunt evlavios, n-am fost niciodată, nici măcar nu mă interesează religia”
 
Dar nu vreau să închei aşa, în glumă. Cartea pune serios problema neînţelegerilor din Israel cu arabii.
Pământul acela este patria a doua etnii. Palestinienii au locuit acolo de 2000 de ani şi acum când s-au întors evreii care au locuit acolo alte 2000 de ani de înainte de acest răstimp ei au rîmas fară casă, fără patrie. Trebuie să se înţeleagă între ei.
Uite ce scrie Amos : Alt citat :

5. Popoarele trebuie să trăiască în pace. Dacă apuc să văd statul Israel şi statul Palestina trăind uşă în uşă, ca nişte vecini cumsecade, fără nedreptate, exploatare, vărsare de sânge, voi fi mulţumit, chiar dacă.. nu va domni iubirea.  Si cum ne aminteşte poetul Robert Frost, „Gardurile bune fac vecini buni”.
.....Două victime ale aceluiaş tiran, Europa,. care a colonizat lumea arabă, a exploatat-o şi a umilit-o, i-a călcat în picioare cultura, a dominat-o şi a folosit-o ca teren de joacă al imperialismului- este aceeaşi Europă care i-a discriminat pe evrei, i-a persecutat, i-a hărţuit si, în cele din urmă, i-a asasinat în masă într-un genocid fără precedent. Aţi putea crede că între două victime răsare pe dată solidaritatea, ca de exemplu, în poezia lui Bertolt Brecht. Insă în viaţa reală unele dintre cele mai grave conflicte sunt tocmai între cele doua victime ale aceluiaş tiran. Intre doi copii ai unui părinte nemilos nu există obligatoriu iubire. Adesea fiecare vede în celălalt exact imaginea părintelui nemilos. Tocmai aşa stau lucrurile nu numai între israelieni şi palestinieni, ci şi între evrei şi arabi

Poate e cam dur acest citat dar analiza situaţiei te pune pe gânduri şi este foarte realistă oricat s-ar simţi unii nedreptăţiţi  de  aceste afirmaţii .................