Jurnal de blog

Iar am carti noi de citit. Trei au cate un cuplu pe coperta, una un scrin misterios.
Urmeaza recenziile... Asta asa, ca sa nu uit ce am citit.

Papa Ioan Paul al II-lea (partea II-a)

In continuare, in carte, Papa expune punctele sale de vedere in trei capitole: Gandind la Patrie, Gandind la Europa si Democratia: Posibilitati si Riscuri.
Analizele pornesc de la istoria Poloniei. Polonia s-a constituit ca stat odata cu crestinarea lui Mieszko I in 966, asa cum vecina nostra din est, Ucraina, s-a constituit ca stat la crestinarea cneazului Vladimir al Kievului in 988.
Noi romanii socotindu-ne crestinati de insusi apostolul Andrei am cam evitat sa vorbim de crestinarea din 864-865 a lui Boris Mihail, tarul bulgarilor care in scopul apararii pe granita lui de nord de alti noi veniti s-a intins peste o parte din actuala Muntenie.
Patria se formeaza prin unirea unor familii de popoare, natiuni.Natiunea este solul din care se naste statul.De la Patrie trecem la patriotism si nationalism. Din carte citez : "Caracteristica nationalismului este sa recunoasca si sa urmareasca numai binele propriei natiuni, fara atine seama de drepturile celorlalte. In schimb patriotismul, pentru ca este iubire de patrie, recunoaste tuturor natiunilor drepturi egale cu cele revendicate pentru propria natiune"
Facand referire la Avram, spune ca este parintele tuturor natiunilor crestine si necrestine, acestea rezultand ca urmasi ai fiilor sai Isac si Ismail. Evreii sunt o natiune doar dupa ce Moise i-a scos din Egipt si a facut primul legamant cu Dzeu prin cele zece porunci. Cristos a adus pe lumea noul legamant cu Dumnezeu care ii cuprinde pe toti urmasii lui Avram.
Conform celor scrise in cartea genezei civilizatia este si ramane legata de dezvoltarea cunoasterii adevarului despre lume, adica de dezvoltarea stiintei.
De Dumnezeu-Om mort si inviat a vrut sa se debaraseze gandirea europeana "iluminata" asemeni grecilor care la discursul de dezvinovatire tinut de Pavel, desi aveau ridicat un altar pentru Dumnezeul-necunoscut nu au acceptat ca acesta ar fi un Dzeu care a devenit om murind si inviind.
In documentele "Conciliului Vatican II" s-a accentuat importanta intelegerii Misterului Cuvantului Intrupat.Papa citeaza:"De fapt doar in misterul Cuvantului Intrupat gaseste misterul omului lumina adevarata" Prin aceste cuvinte Conciliul exprima antropologia care sta la baza intregului mister conciliar. Totusi exprimarea este cam incalcita...Mie asa mi se pare? Misterul cuvantului...
Mai citez din carte:
Cristos nu numai ca le indica oamenilor caile vietii interioare ci El insusi Se propune drept cale de urmat pentru a ajunge la acea tinta.
Prin Intrupare insusi Fiul lui Dzeu S-a unit intr-un fel cu orice om. A lucrat cu maini omenesti, a grait cu minte omeneasca, a voit cu vointa omeneasca , a iubit cu inima omeneasca.Nascut din Fecioara Maria S-a facut cu adevarat unul dintre noi asemanator intru toate afara de pacat.Misterul Cuvantului Intrupat ne ajuta sa intelegem misterul omului si in dimensiune istorica.
Biserica in calitatea sa de institutie umana are nevoie continua de purificare si innoire: asa cum a recunoscut cu curaj Conciliul Vatican II. Dar Biserica in conditia ei normala de Trup al lui Cristos, este conditia normala a prezentei si a actiunii lui Cristos in lume.
Un limbaj cam specializat! Totusi un inceput. Desi foarte tarziu cunoscute de bisericile rasaritene documentele Conciliului sunt foarte importante pentru stabilirea de relatii intre acestea si biserica catolica.
Pe timpul Conciliului Vatican II Papa era doar episcop si in aceasta calitate a atras atentia inaltilor parinti ca desi Constitutia pe care o elaboreaza Conciliul se refera la lume in general, in realitate exista trei lumi. Prima cea occidentala, a doua lume este cea din spatiul comunitar (comunist) si restul, care ramane, lumea a treia. Polonia era socotita in Europa de est si abia mai tarziu s-a introdus termenul de Europa centrala.
In est, centrul de iradiere a crestinismului in versiunea sa bizantina si, mai apoi slava, a fost Constantinopolul. Pentru lumea slava deosebit de importanta a fost misiunea Sfintilor frati Chiril si Metodiu (827-885)care au facut evanghelizarea pornind de la Constantinopol dar ramanand mereu in contact cu Roma. De fapt in acele vremi nu exista divizarea intre crestinii din Orient si cei din Occident.
In evul mediu Europa de vest a fost un continent unit din punct de vedere religios. In epoca moderna s-au produs impartiri si de aici au derivat consecinte cu caracter politic pe baza principiului "Cuius regio eius religio" cine domneste impune religia. Au fost Razboaie religioase, Reforma Martin Luther, Calvin si Zwingli.
La Conciliu s-a definit pozitia bisericii catolice fata de toate Bisericile si Comunitatile Ecleziastice existente in afara unitatii catolice si asupra unitatii Cristos, Cuvantul lui Dumnezeu.
In ce priveste regimurile politice papa face referire la cele trei definite in antichitate: monarhie, aristocratie si democrsatie.In comunism, spune el, puterea era de fapt in mainile partidului comunist (oligarhia de partid) iar primul secretar era in acelasi timp conducatorul taii. Dar cum poate conduce poporul? In cazul degenerarii monarhiei se vorbeste de "tiranie", in cazuri deviate de democratie Polibiu a inventat termenul de "ohlocratie", adica domnia plebei.
Papa atentioneaza ca odata cu democratia care a cuprins fostele tari din spatiul rasaritean acestea sunt in conditia de a piarde propria identitate.In est valorile esentiale pentru viata omeneasca nu au fost dispretuite ca in Occident si este inca vie convingerea ca Dzu este garantul suprem al demnitatii omului si al drepturilor lui. Pentru Europa central-orientala tendintele din vest par un fel de "promovara culturala" si aceasta este una din provocarile cele mai serioase.
Aniversarea a 2000 de ani de la nasterea lui Cristos a fost un eveniment important nu doar pentru crestinim ci pentru intreaga lume.Va dura pana la sfarsitul vremilor lupta intre bine si rau, dintre pacatul -pe care omul l-a mostenit de la stramosi- si harul mantuitor adus de Cristos, Fiul Mariei.Cu venirea Lui incepe sfarsitul timpurilor, cele ale implinirii escatologice.
Spre sfarsitul cartii face o referire mai dedicata, afirmand ca sensul mai adanc al istoriei trece dincolo de istorie si isi gaseste deplina explicatie in Cristos, Dumnezeul-Om. Omenirea este chemata sa treaca dincolo de granita mortii, ba mai mult, dincolo de succesiunea secolelor, catre ancorarea definitiva in vesnicie, langa Cristos glorios, in comunitatea trinitara. "Nadejdea lor este plina de nemurire".
In incheiere cartea da explicatii despre atacul asupra sf. parinte si vointa exprimata de Dumnezeu de a-l salva.Ioan Paul al II-lea l-a iertat pe Ali Agca care a ramas ciudat, foarte interesat de secretul de la Fatima. Ultimile fraze din caarte sunt:
In iubirea care isi are radacini in inima lui Cristos se afla speranta pentru viitorul lumii. Cristos este Mantuitorul lumii: "Prin ranile lui suntem tamaduiti"
In fond Papa al bisericii catolice, (mai este unul care s-a intitulat Papa, seful bisericii copte din Alexandria) se considera urmasul lui Petru si inlocuitorul lui Cristos pe pamant si in Conciliul Vatican I s-a dezbatul tocmai inefabilitatea lui de principiu.

Despre carte.

Am citit cartea care mi-a fost trimisa cu o dedicatie.
Cartea prietenului meu virtual este o lectura placuta si interesantă . Poate prin prelucrare a fost prelucrata "puţin" si personalitatea lui dar omul Samuel Iancu poate fi definit cu siguranta. Este un caracter puternic si curajos.
Asa cum se considera, este un român de naţionalitate ţigan . In carte spune ca "Noi românii învaţăm repede orice...Din punct de vedere economic suntem cu mult în urmă, dar din punct de vedere cultural suntem cu o sută de ani mai inteligenţi decât ei. N-am observat până acum mulţi francezi care să vorbească o limbă străină in plus! Multi francezi nu ştiu tabla înmulţirii şi când numără banii, îi numără pe degete. Românul are o inteligenţă nativă, care stă încordată ca un arc la startul de pornire. Odată pornit, învaţă orice, tot ce-i aduce avantajul de a iesi din impasuri nedorite, din foame, sărăcie si obscuritatea în care a trăit. "
Sunt sigura ca Samuel stie si a înţeles multe lucruri despre revoluţia româna (in care s-a implicat) despre viata si bogatia multor oameni importanti din tara dar el povesteste doar de cum se imbogatesc cei cu care a venit el în contact în străinătate. Este vorba despre cei care "ocolesc legea" si despre cei care stiu ca au o singură viata si nu stau sa o cântărească. Interesanta carte ! Si ne pregăteşte o urmare la carte. Are multe de spus.

Tiganul, aurul si diamantele.

Am primit de la un "prieten virtual" o carte scrisa de el. Am citit doar dedicatia pe care autorul a scris-o pentru toti cei care vor sa o citeasca si vreau sa o pun pe blog alaturi de coperta.
Abia astept sa o citesc.

Ioan Paul al II-lea (partea I )

Ioan Paul al II-lea a fost un personaj istoric care in calitatea sa de Papa, de sef al bisericii catolice si de preot intr-un stat care a trecut prin multe incercari a simtit si a fost marcat de problemele coexistentei crestinismului cu cele doua aspecte ale raului social: nazismul si comunismul. A trait si a fost martor in ambele regimuri totalitare.In carte a revenit la temele principale de conversatie de la Castel Gandolfo, din 1993.Doi filozofi polonezi - Jozef Tishner si Kraysztof Michalski i-au propus aceasta discutie si raspunsurile papei sunt interesante. Desi completate de referiri la scrieri clasice de religie si din biblie nu m-au obosit .Ma voi ghida dupa cele 26 de intrebari la care Papa a raspuns si voi scoate pentru fiecare una sau doua fraze comentarii personale sau scoase din context, fraze care mie mi s-au parut mai remarcabile.
Subiect. LIMITA IMPUSA RAULUI
1*Astfel mie mi se pare important ca luand ca pilda parabola evanghelica a alegerii graului de neghina el aminteste ca raul (neghina) si binele (graul) coexista prin voia lui Dumnezeu pana la seceris cand se poate face alegerea.
2*Ideologia raului este urmarea neacceptarii rolului de "cretor" a lui Dzeu, iar pacatul original de care se vorbeste in biblie este legat de cuvintele din Geneza: " Veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul", adica "veti decide chiar voi ce este bine si ce este rau".
3*Vorbind despre limita raului, il citeaza pe Goethe care l-a calificat pe diavol ca fiind acea forta care cauta mereu raul si face intotdeauna binele precum si pe Sf. Pavel care atrage atentia prin cuvintele: "Nu te lasa invins de rau, ci invinge raul prin bine."
4*Vorbind despre mantuire am remarcat ca in polona si latina cuvantul vine de la verbul "a recapata" in timp ce in romana verbul "a mantui" inseamna mai mult "a termina". Imi pare rau, eu niciodata nu am inteles sensul mantuirii.....
El spune : cruce, inviere, mister pascal. Toate impreuna inseamna :"Mantuire". Este mai clar dar...
5*Misterul mantuirii ? El spune: "gloria Dei vivens homa - gloria lui Dzeu este omul care traieste.
6*Mantuirea ca expresie a iubirii lui Dzeu, este socotita ca izbanda lui Cristos asupra raului si este data omului nu doar ca un avantaj personal ci si ca sarcina.
Subiect. LIBERTATE SI RESPONSABILITATE
7*Interesat de gestionarea libertatii obtinuta de cei din tarile foste comuniste odata cu evenimentele din 1989 Ioan Paul al II-lea insista asupra importantei vointei care are un rol hotarator. Omul vrea un anumit bine si este raspunzator de alegere. Metafizic si antropologic viziunea sa asupra binelui accepta 3 forme,binele corect (bonus honestum), binele profitabil (bonum utile) si binele placut(bonum delectabile)Concentrandu-se asupra ultimelor doua lasa cam nediscutat binele corect care in general este considerat gestionat de Cristos dar eu tocmai pe asta nu il consider clar.
8*Si Papa spune ca "Pentru Aristotel libertatea este o caracteristica a vointei care se realizeaza prin intermediul adevarului.", idee insusita si de sf. Toma des luat ca punct de referinta. Eu inca nu am o percepere absoluta asupra adevarului asa ca de aici ma cam opresc. Lucrurile se complica in masura in care eu nu sunt prea credincioasa si incep sa le comentez diferit.
Sf. scriptura spune ca libertatea ne este data ca sa iubim... Hm! Si cand nu iubim "ce trebuie" cum se numeste?
La 7 ani am fost data la scoala si de atunci viata mea a fost schimbata. N-am mai avut libertate sau in orice caz, libertatea mea a fost ingradita de "trebuie". Pana atunci acest cuvant imi era necunoscut caci "trebuie" era discutabil si nu il puteam desparti de "te rog". De la 7 ani am simtit ca scoala era ceva "indiscutabil". Eu stiam sa citesc si sa socotesc. Ce am invatat in cl. I stiam dinainte dar trebuia sa ma scol dimineata, sa stau cuminte in banca si sa ascult toate chestiile acelea pe care le stiam deja. Acest "trebuie" m-a urmarit toata viata de atunci si niciodata nu am mai avut acea senzatie de libertate ce o aveam inainte de a merge la scoala. Nu ca n-ar fi fost placut la scoala. Imi placea la scoala dar daca imi era somn si nu as fi vrut sa merg la prima ora sau n-as fi vrut sa-mi fac lectiile as fi avut un sentiment de vinovatie, sentiment pe care inainte nu mi-l amintesc sa-l fi incercat. Eram "responsabila" (in felul meu)si nu era deloc "confortabil".
9*La Congresul Teologilor din Europa Centrala si de Est de la Lublin din 1991 s-a incercat sa se traga concluziile experientelor avute de diferitele biserici in lupta impotriva totalitarismului.Ioan Paul al II-lea spune ca "Teologia care s-a dezvoltat in acea parte a Europei nu este teologia inteleasa in sens occidental... Este marturia vietii...In occident apare negarea lui Cristos... Se pretinde ca de fapt omul este cel care hotaraste ce e bun si ce e rau...Sa traiesti ca si cum Dumnezeu nu ar exista inseamna sa traiesti in afara coordonatelor binelui si raului..."
Asa este dar si eu pacatuiesc prin negarea coordonatelor binelui si raului biblic. Sa ma ierte Dumnezeu! Si daca tot ne iarta pe toti unde este dreptatea ?
Aici ma opresc si scriu dupa ce citesc restul cartii care este discutabila din punctul meu de vedere.O voi discuta dupa ce o termin.

jurnal de blog-Portocala mecanica

O carte interesanta. Subiectul este expus pe coperta a doua si poate fi citit. Eu voi scrie ce impresie mi-a facut cartea.
Este o carte interesanta dar ce tarziu am ajuns sa o citesc. Citesc carti care sunt scrise de scriitori care s-au nascut acum un secol, carti pe care trebuia sa le citesc cam acum 20 de ani. Oare tineretul le mai citeste? Pe asta cred ca o citeste. Violenta este in ascensiune in mediul nostru si se savureaza.
Cartea este scrisa intr-un stil mult diferit fata de ceea ce spunea Maugam ca se concepe un roman.Este stilul american, modern. Nu analizeaza personajul principal ca un subiect veridic si chiar povestea este un fel de SF. Important este strigatul de revolta al omului care vede ca violenta este in tendinta de generalizare iar guvernul accepta violenta in politie aplicata de fosti infractori ca mod de reeducare. Important este mesajul, "ce sa facem?"
Libajul cartii este un argou tras din cuvinte rusesti schimonosite si prescurtari specific americane. E un limbaj obositor dar care creaza atmosfera. Personajul principal un tanar de 16 ani pentru care crima si violul este o simpla distractie nocturna prin care in afara de distractie isi face si rost de bani este creionat ca un animal fara constiinta si chiar cand ajunge sa nu mai poata suferi violenta nu o face din constiinta ci ca un alcoolic, ia medicamente care ii produc voma atunci cand recidiveaza. Realitatea nu este asta, dar oricine are acest gand atunci cand aude despre atrocitatile unor criminali.
Si cum spuneam, cartea este interesanta.

Jurnal de blog

Mi-am gasit subiectul principal pentru blogul meu. Voi scrie despre cartile citite. In fiecare saptamana o carte. Saptamana asta este "BILANT" de Somerset Maugham.
Pentru mine este unul din cei mai pretuiti scriitori. Nu pot spune ca a scris cele mai bune romane dar pot spune ca tot ce a scris si am citit ocupa in conceptia mea despre literatura un loc aparte. Imi place omul iar scrierile lui imi patrund in suflet. Romanul meu preferat este "Robii" sau asa cum a aparut ulterior filmului, "Robie".
Cartea "Bilant" este pe langa o biografie un manual pentru cei care vor sa scrie si o colectie de concluzii asupra vietii. Concluziile sunt cuminti si nu cauta sa epateze pe nimeni. Sunt concluzii sincere dupa o viata plina de reusite dar si de suferinta. Aceleasi concluzii pe care le-ar scrie orice om obisnuit dar inteligent si echilibrat.
Cartea este plina de fraze care merita o atentie deosebita. Citez:
*Prefer ca un scriitor sa fie vulgar decat pretios. Caci viata e vulgara si el cauta viata.
*Caci oamenii, asa cum observa Pope, orice-ar spune, nu sunt niciodata de parerea altora decat in masura in care este conforma cu a lor.
*Unul din inteleptii marunti din Chelsea sustinea:"Cine scrie pentru bani nu scrie pentru mine".O fi spus el multe lucruri patrunzatoare (asa cum se cuvine unui intelept) dar asta era o prostie caci pe cititor nu-l intereseaza de ce scrie autorul............
Dar cum pictorul nu-si va primi onorariul cata vreme nu-si va multumi cat de cat cumparatorii, tot asa cartile scriitorilor nu vor fi citite daca nu starnesc interesul cititorilor.
*Cei mai multi dintre noi ne simtim stanjeniti cand ni se fac complimente exagerate. Cum isi inchipuie credinciosul ca lui Dzeu ii face placere aceasta linguseala servila?
*In ce ma priveste, nu pot crede intr-un Dzeu care se manie pe mine pentruca nu cred in El......Nu pot crede intr-un Dzeu lipsit de umor si de bun-simt.
*Dar desi oamenii au pus pe seama lui Dzeu imperfectiunile pe care le-ar deplange la ei insisi, aceasta nu inseamna ca nu exista Dzeu. Aceasta dovedeste numai ca religiile acceptate de oameni nu sunt decat poteci oarbe croite intr-o jungla de nepatruns si dintre care nicuna nu duce in miezul marelui mister.
*Iar daca adevarul reprezinta una din valorile fundamentale, e ciudat ca nimeni nu stie exact ce este.
*Nu pot sa cred ca frumosul este apanajul unei elite si as spune ca o manifestare de arta care sa aiba un inteles in ochii unor persoane anume pregatite este ceva la fel de neinsemnat ca si grupul caruia i se adreseaza.
*Marea tragedie a vietii nu e ca oamenii pier, ci ca inceteaza sa mai iubeasca.
*Binele este singura valoare care, in aceasta lume a aparentelor, pare sa aiba dreptul de a fi un scop in sine.virtutea este propria sa rasplata. Ma rusinez ca am am ajuns la o concluzie asa de banala.
....................................................................
Si cartea se incheie cu un citat de Fray Luis de Leon"
Frumusetea vietii, spune el, consta in necesitatea ca fiecare sa actioneze potrivit firii si indatoririlor sale.

Merita sa cititi cartea asta. In ce privesc regulile dupa care se scrie un roman, o piesa, sau orice altceva cu pretentie la "literatura de succes", se pare ca sunt lucruri pe care Somerset Maugham nu le-a mai spus ...

1 MAI