vineri, aprilie 24, 2009

Jurnal de blog .

Am terminat cartea "Ma numesc Rosu" , premiul Nobel 2006, in stilul meu - frunzarit. Desi mai pastrez ideea ca premiul este influentat politic am reusit sa apreciez cateva calitati la acest roman.
1. Evidentiaza ca autorul a facut un studiu aprofundat al stilului miniaturilor ce ilustreaza cartile din spatiul islamic intr-o anumita perioada, studiu care prin roman a fost expus intr-un mod mai atractiv, mai viu decat intr-o carte de pura specialitate,
2. Desi nu mi-a placut prea mult naratiunea la persoana intai pentru toate personajele din roman, oameni si lucruri, metoda a avut un scop in ochii autorului si este o originalitate trebuie sa recunosc ( remarc importanta textului cu care s-a prezentat asa zisa cerneala rosie, specialitate importanta in pictura miniaturilor in discutie, text care a dat de altfel si titlul cartii "Ma numesc Rosu")
3. Povestea care se vrea tipica pentru epoca din care s-a ales naratiunea este draguta chiar daca a rezultat doar o schita.

duminică, aprilie 12, 2009

De Florii.

De Florii
Cele trei bătrânele prietene, Flori, Cela si Iubi au iesit din biserică încântate de crengutele de salcie sfintite pe care tocmai le-au primit din mâna preotului. Era sărbătoarea Floriilor, ziua numelui pentru Flori. Acum se îndreptau spre locuinta ei unde erau invitate la o mică masă festivă.
-Doamne Iisuse Hristoase îti multumim pentru ziua de azi, a rostit închinându-se Cela. Asteptati-mă putin, intru aici să îmi iau tigări.
-Ai văzut cât a pus în cutia milei?A intrbat-o Flori pe Iubi.
-N-am fost atentă.
-N-a pus nimic, m-am uitat la măna ei, s-a prefacut. Asa face mereu, e mare credincioasă dar la o adică se eschivează. Eu, mă stii, nu că mă dau credincioasă dar cred si mă rog la Dumnezeu. De Iisus ce să spun, parcă în ultimul timp prea multe am citit. A fost un om, a murit, a fost in moarte clinica si si-a revenit.Lumea atunci era mult mai naivă, o hipnoza în masă ar fi putut fi considerată realitate.Tu ce zici?
-Si eu tot în Dumnezeu cred. Cănd eram mica aveam o idee confuză despre Iisus si eram mult mai credincioasa. Nu as fi îndrăznit să vorbesc despre el cum vorbesc acum, consideram că ar fi fost un păcat de neiertat. A fost totusi un om, orice s-ar zice.
-Si ce faceti voi cu crengutele astea?A întrebat Cela întorcându-se.
-Eu le pun deasupra usii, a răspuns Flori.
-Eu pun una din crengute sub pernă la noapte si ceea ce visez interpretez ca un mesaj de la Dumnezeu.
-Lasă-mă ! I-a tăiat elanul Flori.Asa ai zis si anul trecut si nu s-a adeverit nimic. Totul este doar dorinta ta.
-Ba eu cred în vise, a contrazis-o Cela.Voi nu stiti că nu v-am povestit, m-am vrut să ganditi cine stie ce despre mine dar când m-am operat de cancer la sân, acum 5 ani, cu o noapte înainte am avut un vis. M-am visat într-o câmpie nesfârsită cu iarbă verde.Eram singura si speriată. Am stigat “Doamne, dacă existi spune-mi ce să fac?”Si în fata mea s-a deschis o lumina orbitoare în care l-am simtit pe Dumnezeu. L-am rugat să mă ierte si să mă ajute. Am simtit o mana pe umarul meu.M-am întors si l-am văzut pe Iisus care mi-a spus că Dumnezeu mă va ajuta, sa merg mâine linistita la operatie. După cum stiti operatia a reusit si ma simt bine. Eu cred in Dumnezeu si in Iisus Hristos.

sâmbătă, aprilie 11, 2009

Jurnal de blog - Versetele Satanice.

Am citit primele 160 pagini din carte si intrucat un capitol s-a incheiat m-am gandit sa cercetez lucrurile pe care nu le prea stiusem anterior lecturii. Al_Lat, Uzza si Manat erau clar trei zeitati femenine din lumea araba preislamica dar habar nu aveam despre ele asa ca am cautat pe internet informatii suplimentare si am dat de o recensie a romanului Versetele Satanice care pe de o parte mi-a confirmat tot ce intelesesem si pe de alta parte fac inutile comentariile mele ulterioare. Asa ca voi citi pentru mine restul romanului si las pe eventualii rataciti pe blogul meu sa citeasca recenzia din care am extras un citat :
http://www.totalsubiectiv.ro/recenzie.html

“ Din cele 650 de pagini ale cărţii apărute la Editura Polirom în 2007, în traducerea Danei Crăciun, mai puţin de 100 cuprind povestea profetului Mahound. Aceste o sută de pagini au fost suficiente ca legea islamică să îl declare pe Rushdie vinovat de ateism, apostazie şi conspiraţie împotriva Islamului.”
___________


Jurnal de blog.
Am parasit Versetele Satanice pentru un roman care a luat premiul Nobel in 2006 ! Oare sunt eu lipsita de cultura? Ce o fi ca nici asta nu imi place? Ma rog, cred ca pot sa citesc totusi cartea, dar...nu ma pasioneaza.
I-am spus sotului ca las "Versetele" si trec la o carte care avand premiul Nobel e o garantie ca se poate citi. Ma gandeam ca e din 2006 iar cei care acorda premiul Nobel sunt un juriu de prestigiu. Credeam ca daca juriul a citit cartea pot sa o citesc si eu. Sotul meu a spus insa ca nu este ceva sigur...Si a avut dreptate.

vineri, aprilie 10, 2009

Jurnal de blog - Cartea pe care o citesc.


Am inceput cartea cu ideea ca nu voi avea rabdare sa o termin. Introducerea a fost un amestec de fictiune cu un atac la toate religiile dar cu precadere la cea islamica care se pare ca este religia autorului si respectiv a eroului principal Chamcha Saladin ceea ce da o nuanta autobiografica romanului sau in orice caz ca ar fi rezultat din experienta sa de indian nascut la Bombay asimilat de cultura engleza.
Autorul face risipa de spiritualitate dar daca n-as avea oarecare cunostinte despre religii n-as intelege nimic. Deasemenea este un subtil analist desi cam prea ironic al epocii si naturii sale. Epoca imi este sugerata dar umorul nu este gustat de mine la fel ca un traitor din acea perioada, din lumea lui....
Voi citi romanul desi nu pot savura umorul sau cu aceeasi intensitate ca un anumit gen de cititori...
Cand voi termina romanul imi voi mai exprima odata parerea.
Nu stiu dece dar indienii lui Salman Rushide mi-au amintit foarte repede de tiganii nostri si despre asa zisa lor origine indiana. Poate exagerez dar prea multe mi s-au parut ca se "potrivesc" desi cred ca autorului nu i-ar fi trecut prin cap niciodata sa se gandeasca la tigani.

sâmbătă, aprilie 04, 2009

Jurnal de blog /3

Am terminat de citit cartea si sunt dezamagită.
Publicată în 1989, cartea este distinsă în 1990 cu superpremiul “Grinzane Cavour” si reeditată în 1999 dar mie nu mi-a placut.
Cartea a început bine deoarece autorul, italian, a redat cu talent cateva aspecte istorice dar subiectul, intriga referitoare la Iisus si Iuda este un bezmetism. Adica împaratul Tiberius dă dispozitie lui Pilatus să răspândească zvonul că l-ar fi răstignit pe Iisus când de fapt… se urmăreste o poveste scrisa de Iuda cu o complicatie mai complicată ! Hai lasă-mă ! . . .

joi, aprilie 02, 2009

Jurnal de blog /2


Am continuat lectura si am intrat in subiect. Sunt cam dezamagita de dulcegaria cu care se trateaza subiectul. Da, dupa 20 de ani cartea nu mai prezinta acelasi interes. Totusi citesc in continuare. Dupa ce termin lectura voi trage niste concluzii. Bineinteles, concluzii personale fara pretentii de recenzie de carte sau de profesionalism. Parerea mea !

miercuri, aprilie 01, 2009

Jurnal de blog

1 aprilie 2009
Incep un "jurnal de blog" asha cum scrie orice blogăr respectabil. Scriu cu caractere româneshti dar nu vreau să folosesc ş shi ţ , voi folosi sh shi tz. Asha vreau eu !
M-am înscris la biblioteca V.A. Urechea shi am luat 3 cărtzi să citesc.
1. Evanghelia lui Iuda de Roberto Pazzi
2. Versetele Satanice de Salman Rushdie
3. Mă numesc Roshu de Orhan Pamuk.
Cred că îmi va fi destul de greu să scriu asha dar o fac pentrucă mă dreanjează acele pătrătzele care apar atunci când literele se constiuie ba cu sedilă ba cu virgula shi citirea se face cu program diferit.
Un spirit de frondă inutil shi caraghios asha cum sunt multe actziuni de ale mele.
Pe măsură ce voi citi cărtzile voi comenta.
Am început Evanghelia lui Iuda. Cartea a apărut în anul 1989, de 20 de ani, dar eu o citesc abia acum. Tzinând seama de cei 14 ani în care am fost shi încâ mai sunt apăsată de problema mamei pot sa îmi accept incultura ca “justificabilă” .
Deocamdata consider cartea scrisă bine si epoca redată cu realism. Ashtept însă intriga.

M-a impresionat însă biblioteca foarte modern echipata cu cititoare de coduri de bare pentru legitimatziile abonatzilor shi faptul cî aveau posibilitatea de a utiliza internetul, CD-uri shi alte tehnici moderne.Este o bibliotecă mult mai bine echipata decât biblioteca pe care o frecventam la Bucureshti.

Totushi nu îmi place utilizarea lui sh shi tz. Poate daca ash folosi doar s îm loc de sh n-ar fi tocmai de neîntzeles. Multzi vorbesc sâsâit shi oamenii întzeleg.
Ce complicatzie alfabetul nostru. Dece nu fac marii noshtri academicieni ceva?