joi, octombrie 16, 2008

Visez.


Am sufletul de pui de cuc
Greşit ivit din oul unor vrãbii
Sunt vrabie şi eu !
Mã strânge trupul mic
In cuibul strâmt sunt incomozi vecinii.
Am zborul greu.
Rar mã desprind de sol. Am multe de fãcut
Si de un timp
Nici nu mai simt zãbala ce mi-a crescut.

Dar pot visa şi mã visez un vultur
In zbor deasupra munţilor înalţi
Visez cã mã simt liber
Si-nconjurat de fraţi !

Inchisoarea mea





Sunt gardianul închisorii mele
In care suntem trei încarceraţi
Ne-apasã palmele durerii grele
Uitatã-n ochii noştri condamnaţi

Simt moartea care dã târcoale casei
In mersul “lui” acuma secerat
In neumanul scâncet al “bãtrânei”
Si-n chipul meu de vârstã devorat.

Aici se moare greu şi carnea pute
Deşi n-a putrezit şi-i încã tare.
Mi-e silã sã privesc, imagini multe
Imi umplu mintea fãrã încetare.

Si parcã aş striga, s-aud ecoul
Ieşit din carnea arsã-n trupul meu.
Ce vreau sã zic ? Intreb şi eu ca omul,
Existã ? Si de e, ce zice Dumnezeu ?