duminică, iunie 21, 2009

Faleza din Galati


Sculptura este preferata mea. Se numeste "Capriciile Ielelor" si este realizata in anul 1976 de Elod Kocsis un sculptor care s-a nascut la 13 mai 1948 Reghin, Mures, a urmat facultatea de arte plastice Nicolae Grigorescu la Bucuresti si in prezent continua sa lucreze cu acelasi talent ca atunci cand a facut aceasta lucrare pentru faleza din Galati... (informatiile sunt de pe internet)
Eu as fi numit cele doua poze care le-am facut sculpturii "Suflet de artist", vazut dintr-o parte si din alta...

sâmbătă, iunie 20, 2009

Faleza Galati,











Faleza din Galati este plina de opere de arta. Ce nume ati da acestora? Le voi fotografia pe toate....

luni, iunie 15, 2009

jurnal de blog

Azi dimineaţă am plecat la plimbare mai târziu. La ora 9 dimineaţa lumea continua să facă curăţenie. Femeia de serviciu de la bloc spăla geamurile uşii de la intrare, RAR avea pesonalul strâns pe lângă pubele si unde se planifica treaba, la restaurante se mătura, etc. Faleza era tot plină de cutiile de cola si bucăţile de plastic ca ieri, plimbăreţii erau mai rari, dar viaţa continua în acelaşi fel, oamenii îşi plimbau câinii, alergau cu sufletul la gura sau pe role.
Am mers în ritmul meu până la traversarea cu bacul. Linişte si aer...
Eu am o bătrână Dacie 1300 despre care toată lumea mă asigură că este pe cale de dispariţie.Cu satisfactie am numărat acolo încă 5 Dacii si poate aş fi reuşit să număr mai multe dar m-am oprit. Recunosc arătau mai bine dacât a mea, una era argintie, alta crem şi cu dichisuri aşa cum a mea nici n-a visat vreodată să aibă dar faptul că erau acolo, mai multe una lângă alta mi-au umplut inima de "bună-dispoziţie".
Se tundea iarba si mirosul de iarba cosita era aşa de plăcut!
La mal, chiar acolo de unde începea plimbarea mea era un mic debarcader pentru un mic vaporaş care făcea servicii de restaurant si plimbări.
Vaporaşul ăsta era cu siguranţă unul din cele care se făceau la Olteniţa, acolo unde am fost eu trei ani inginer stagiar. Un bătrân vaporaş, Malnaş, Luky sigur trebuie să ştie de el. Luky este soţul meu. L-am cărat să i-l arăt. Ce amintire!

duminică, iunie 14, 2009

Pe faleză.


De câteva zile mi-am făcut un obicei, ies la plimbare în fiecare dimineaţă la ora opt. Azi fiind duminică m-am întrebat dacă nu trebuie să-mi modific programul. Duminica oamenii se duc la biserică. Ieri Maria, sora soţului meu a venit în vizită spunând că este în trecere. Se ducea la biserica, la catolici căci la ei era sărbătoare, ziua sfântului Anton. Voia să se roage. Are necazuri. Nu ştiu dacă sunt mai mari decât ale mele dar fiecare are o relaţie personală cu Dumnezeu iar în ceea ce mă priveşte altfel stau lucrurile decât pentru ea.
Eu socotesc biserica un fel de "birou" al tatălui pe care l-a lăsat în subordinea fiului Iisus Hristos şi unde personalul angajat, de fapt feţele bisericeşti, preoţi si prelaţi sunt însărcinaţi cu primirea şi înregistrarea cererilor creştineşti. Un fel de birou unde se fac înscrierile, se înregistrează căsătoriile si naşterile credincioşilor, reclamaţiile si solicitările în nume personal al celor vii si prin procură în numele decedaţilor.
Azi am hotărât că neavând nimic nou de cerut sau înregistrat voi face lui Dumnezeu o vizită privată, acasă si nu la birou. Sunt sigură că mă va primi cu plăcere aşa cum face mereu.
Faleza este un loc minunat unde El mă întâmpină cu zâmbetul pe buze, mă serveşte cu o gură de aer proaspăt şi o mare porţie de fluviu care acum era strălucitor si linistit de parcă ar fi fost un imens patinoar.
Tinerii alergau pe role. Imi plac mult şi îi invidiez. Ce aş mai alerga şi eu ca ei. Frumos însă mi-ar sta la vârsta mea să le fac concurenţă...
Doi bătrânei au ieşit la plimbare cu un radio agăţat de umăr şi ascultă ştirile. Am grăbit pasul până ce nu am mai auzit blestematul de aparat. Ce oameni ! La ce bun să ieşi la plimbare dacă nu poţi să te desparţi de pălăvrăgeala politică?
Câţiva burtoşi îşi saltă sunculiţele şi dau din mâini cu îndârjire. Ii privesc cu plăcere şi mă gândesc dece doctorii recomandă acest efort şi cât la suta din efortul lor poate fi considerată plimbarea mea liniştită.
Era ora la care se face curaţenie. Faleza era plină de cutii negre de cola paie si folii de plastic.La întoarcere am aflat că fusese lansarea promoţională a acestor cutii care s-au împărţit astă seară gratis pe faleză.
Am mers aproape o ora până la debarcader. Acolo un bac pleca altul venea, ambele pline cu oameni şi maşini.Toţi erau grăbiţi şi nemulţumiţi de viteză deşi se mişcau de căteva zeci de ori mai repede ca mine.
La întoarcere, un tip care abia se zărea din furgoneta pe care scria "DE VANZARE" dădea indicaţii unui sfrijit care strângea cutiile de cola indicând de unde până unde trebuie să facă curat. Am observat că cele două repere delimitau plasamentul unui cochet restaurant care probabil era proprietatea lui. Eram gata să încep o polemică cu Dumnezeu privind egalitatea oamenilor din societatea noastră dar acesta mi-a arătat o tânăra şi un căţeluş. Ea alerga şi căţeluşul mititel alerga în faţa ei străduindu-se din greu să ţină pasul cu ea. Era aşa de fericit !
Deocamdată asta este soluţia pentru lumea în care trăiesc,am înţeles eu aluzia.Peştele cel mare înghite pe cel mic şi eu trebuie să fiu mulţumită că pe scara vieţii sunt om, fiinţa cea mai superioară . In cadrul speciei trebuie să mă descurc aşa cum mă pricep. Vorba aia, "Dumnezeu îţi dă dar în traistă nu-ţi bagă !"
Mulţumesc, am înţeles am spus eu veselă...
Caraghioşi mai sunt căţeii aştia! Lângă niste bănci trei poliţai se jucau cu un câine lup. Câinele nu voia să i se pună încă lesa si să plece. Apucase cu dintii cureaua si stăpânul lui, poliţistul îl învartea in joacă precum un scânciob. El sărea şi nu se lăsa legat. Toţi se distrau.
Plimbarea s-a terminat. Am intrat pe aleea mea cu blocuri. Un sofer care la plecare îşi spăla maşina sub privirile prietenilor terminase traba. Maşina aştepta următorul drum curată. Usa unui balcon din care doi bătrâni priveau la mine cum ma plimbam era închisă. Strada era măturată şi curată...
Mi-am amintit că trebuie să cumpăr Aspenter, un medicament care este de fapt o aspirina dar mai scumpa si mai slabă, musai de cumparat de cei mai în vârstă si pâine.
Gata plimbarea, trec la treabă !

sâmbătă, iunie 13, 2009

Spaimele trecutului















Cartea aceasta deşi este o carte comercială care se citeste uşor şi cu plăcere nu mi-a prea plăcut. De la inceput, poate datorită titlului am hotărât să o las la sfârşit. Las actiunea sa fie prezentată de pe copertă ca de obicei.
Mi s-a părut in genul acelor cărţi care se scriu uşor şi nu aprofundează personajele. Pare o autoare cu multă imaginaţie şi îndemânare la scris dar atât. Poate mi s-a părut aşa deoarece se continua o actiune cu personajele dintr-un roman anterior pe care nu l-am citit.
Cartea are mai multe scene de sex descrise din punct de vedere femenin si asta mi-a atras chiar atentia dar sunt special introduse, un condiment comercial şi după gustul vremii...

marți, iunie 09, 2009

Golful Havana.
















Altă carte bine scrisă. Despre autor ştiam doar ceea ce scria si pe copertă, este autorul bestsellerului Gorki Park, o carte după care s-a facut filmul (pe care l-am vazut, cartea n-am citit-o).
Cartea desfăşoară cu mult realism o acţiune într-un stat comunist, Cuba, acum după evenimentele din 1989. Multe detalii sunt caracteristice locului si mentalităţii oamenilor de acolo si se vede că nu scrie decât despre ceea ce cunoaste (nu vreau să spun că ar fi o poveste adevărată)
Eu care am trăit în comunism, chiar dacă în România si nu în Cuba am simtit realismul atmosferei si chiar mi-am amintit multe detalii uitate despre "epoca de aur" si am făcut comparatie cu ce este acum.
Autorul a cunoscut comunismul si stie bine cum se fac averile acum după ce maica Rusia a lăsat câinii slobozi.....
Actiunea, cât să nu aflaţi ceea ce trebuie să rămână necunoscut pentru a vă determina să cititi cartea este scrisă pe coperta alăturată, eu descriu impresiile mele.
E o carte care se foloseste de un motiv politist doar in masura in care asta face subiectul “captivant”. De fapt vorbeste despre lumea noastră care este o lume de spioni si trădători. Nici dragostea nu iese din aceste două ipostaze, poate chiar simultan existente în acelasi om.
Insă depinde de cum privesti ....Iar asta este doar părerea mea.

duminică, iunie 07, 2009

Cele mai bune intentii.

Asta a fost o carte serioasă. Cine vrea să scrie o carte din care speră să se facă un film poate să o citească precum un manual. (Al doilea manual menţionat aici. Primul a fost cartea lui Somerset Maugam, "Bilant" ). E povestea căsătoriei dintre un tânăr, student, apoi preot foarte nesigur pe el dar şi foarte mândru şi o tânără răsfăţată dar cu un caracter puternic. Autorul, Ingmar Bergman şi-a folosit părinţii ca prototipuri pentru personaje şi aş fi fost curioasă sa aflu continuarea, căci povestea se termină odată cu procrearea lui.
Ce să vă povestesc? Citiţi cartea, va fi o lectură nu doar plăcută ci şi instructivă. Nu e doar un model de carte-scenariu-de-film ci şi un studiu al societăţii cu problemele ei.

luni, iunie 01, 2009

Secretul vilei Mimoza

Consecventa, scriu despre ultima carte citita. In sfarsit ceva usor si relaxant. O placere lectura! Un subiect care situeaza cartea intre " de dragoste" si "politista". O recomand celor care vor sa citeasca ceva care sa le inlature gandurile de la problemele zilnice. E vorba despre femei frumoase, bani si averi mari, barbati pe cat de bine facuti fizic pe atat de plini de probleme...
Actiunea incepe cu o tanara pe care cineva incearca sa o ucida dar care reuseste sa supravietuiasca atentatului pierzandu-si doar memoria pana la un moment dat...
O femeie psiholog ii da o mana de ajutor iar un detectiv atletic si inteligent cerceteza cazul.