Citind Nietzsche....

Oare cum a ajuns Nietzsche la aceste pareri ?
Scrie că Roma vedea în evreu ceva împotriva firii înseşi, un monstru aflat la antipodul ei. Adica la Roma evreul era considerat „subjugat”urii împotriva rasei umane, iar ceea ce simţea evreul faţă de Roma, vedea din nenumărate indicii, dar considera că este suficient să amintească Apocalipsa dupa Ioan, „acea sălbatică izbucnire scrisă, pe care răzbunarea o are pe conştiinţă”.
Nici mie nu-mi place apocalipsa dupa Ioan, dar nici nu o consider monstruoasă şi nu evreească ci creştină. In ce priveşte evreul, eu vad un individ hăituit care a fost nevoit să se adapteze acestei situaţii astfel că prin selecţie a reuşit să dezvolte calităţi superioare, un individ care vrea să îşi păstreze identitatea şi ca orice fiinţă hăituită poate să se întoarcă şi să muşte . Oare azi sunt lăsati în pace?
Nietzsche considera crestinismul născut din resentimentele evreilor, sclavi şi inferiori în fata Romei superiorioare pe care au subminat-o. In razboiul dintre Roma si evrei, prin Maria, Isus si Petru , trei evrei, Roma a fost învinsă. Eu cred ca creştinismul s-a departat mult de spiritul evreesc care nu a fost niciodată de sclav.
Nu doar că nu are înţelegere pentru umilinţa religiei creştine, dar urând slăbiciunea îşi manifestă neîncrederea în cel slab şi umil, îl consideră rău, cu resentimente faţă de cel puternic, capabil si bun. Consideră „Impărăţia cerului” refularea celui slab si incapabil de a face altceva decat sa astepte razbunarea lui Dumnezeu, să aştepte ziua cănd Dumnezeu il va înalţa deasupra celui care acum este mai bun ca el, ziua cănd el va fi cel puternic.
Este împotriva devizei mincinoase, născută din resentimentul mulţimii, deviză ce sustine prerogativa celor mulţi, cu voinţa lor de nivelare, de reducere la un nivel inferior a vietii, de decădere şi îndreptare spre amurg a omului.
Si aici parcă i-aş da dreptate. Nu de aici a plecat comunismul si a fost un eşec? Nu de la această deviză promovată dar nu susţinită? Toată lumea, inclusiv eu susţinem că trebuie să fim buni, să ne ajutăm unul pe altul, dar când vedem un cerşetor întoarcem capul spunându-i să muncească! Ce este bunatatea? Ce este Binele?” Oare de ce parte a trecut lumea ? Cei care au fugit de comunism, cum văd lucrurile?
El insistă asupra diferentei între „Binele celor mulţi” şi „Binele celor puţini” Sunt puncte de vedere opuse în ceea ce priveşte „valoarea”.
Dupa Nietzsche cade în sarcina filozofilor să dezbată problema ierarhiei valorilor punând chiar întrebarea ce valoare are o morala faţă de alta. Privind din diferite unghiuri de vedere, zice el, este dificil să stabileşti scopul valorii, şi prin aceasta să stabileşti o ierarhie, de exemplu când valoarea se referă la capacitatea de a rezista în timp sau la capacitatea de a se adapta ...
Crede ca este timpul pentru o reevaluare a acestor noţiuni morale.
Ii dau intr-un fel dreptate, dar pentru a concepe altfel „BINELE” ar trebui să mă nasc din nou.

Cum am eşuat eu în studiul filozofiei...

Am luat o carte de Pitagora, una de Spinoza , una de Schopenhauer şi una de Nietzsche şi am dat cu nasul prin ele...

Cu Pitagora am terminat repede. Am citit cateva aforisme drguţe şi m-am gândit că pierd timpul.
Ce ziceţi de „Legile morale si politice” din care chiar pe copertă scrie un citat .
-Taie unghiile poporului, dar nu-i spăla capul cu propria-i urină, pedepseste-l. fără să-l injoseşti.
Sau
- Magistratule! Ca să poţi păstra dreptul de a-i pedepsi pe cei răi, nu te folosi niciodată de astfel de oameni.
- Invaţă-ţi fiul să danseze, ca să-l obişnuieşti cu mişcările ritmate ale sufletului. Sufletul nu se poate modela într-un trup lipsit de armonie.
Etc....

Am inceput să citesc din Etica, de Spinoza şi m-am oprit la definiţia lui despre Dumnezeu.
Prin Dumnezeu înţeleg fiinţa absolut infinită, adică substamţa alcătuită dintr-o infinitate de atribute, fiecare dintre ele exprimând o esenţă eternă şi infinită.
Am încercat să memorez următoarele definitii despre substanta, atribute, esenţă şi infinit. Apoi când am trecut la „suflet”.totul a devenit confuz şi mi-am spus că iar pierd vremea !
Am încercat să memorez, dar ce ziceti de aceste chestii.
- prin substanţă înţeleg ceea ce este în sine şi este conceput, prin sine însuşi, adică ceva al cărui concept nu are nevoi ede conceptul a altceva, din care să trebuiască să fie format.
- prin atribut, înţeleg ceea ce intelectul percepe în substanţă ca alcătuindu-i existenţa.
- Prin esenţă înţeleg înseşi existenţa. Esenţa şi existenţa lui Dumnezeu sunt unul şi acelaşi lucru.Esenţa lucrurilor produse de Dumnezeu nu include existenţa......
etc....

L-am răsfoit si pe Shopenhauer şi întrucât aproape toate „Fundamentele moralei”, cartea pe care o luasem era un fel de dialog cu ceea ce scrisese Kant, am închis şi aceasă carte.
Am reţinut doar ideea pe care o îmbrăţişez şi eu.
- Pentru oamenii de rând, datoria de fundamentare a moralei aparţine teologiei. Ea devine atunci voinţa exprimată a lui Dumnezeu. In ce priveşte pe filozofi ei se abţin să dea curs acestei metode, preferă să se arunce, mai de grabă, asupra unor principii sofiste.
Dar ce zice tipul ăsta despre femei trebuie sa va scriu mai pe larg...

Cu Geneza moralei de Nietzsche am avut o surpriză. Chiar e interesant !
- Prima disertaţie, „Bine şi rău”, „Bun şi rău”.
Pornind de la etimologia cuvintelor pune problema complet altfel decat biserica. Dacă nu ar face o obsesie din culoarea părului şi la trăsăturile raselor, pe mine m-ar entuziasma (să fie din cauză că eu nu sunt blondă?)
Notiunea de „bun”, după el, pare legata de geneticul „superior”.Cei inferiori, datorită resentimentelor, după el s-arzice că nu au o percepere a sentimentelor de bine şi rău, chiar de bucurie la fel cu cei superiori .
Dar şi despre el, voi scrie mai mult. Tot nu am ce scrie alte chestii...

Paunii din parcul Cismigiu...