Primul meu esec poetic supus comentariilor colegiale a fost acesta:
Privesc prin fereastra deschisã-n luminã
Simt ziua născându-se-n spaţii
Cu braţele-n lãturi, fluidã şi linã
Mã scurg din reale creaţii.
Sunt numai un gând care simte ca faptã.
De aer, în aer, molatic
Prin crengi mã înnod, mã deznoadã o şoaptã
Si caut spre soare sãlbatic
Si tot mã întreb ce tainic mister
Mã cheamã mereu cãtre soare,
Ce dor mã cuprinde în clipa când pier
Topitã complet în visare ?
Cherie
Desi am prezentat atunci spre comparatie o poezie cu o tema apropiata de a mea (m-am repezit la Goethe)verdictul a fost ca eu sunt aeriana iar Goethe desi incomplet citat este mai concret, mai de inteles.
Fragmentul de poezie citat (de Goethe:)
Voiosi prietenii iti spun:
La pieptul nostru vin
Si orisice ai fi pierdut
Increde-te deplin.
"In larma voastra, nici ghiciti
De unde-i chinul meu.
O nu-i ceva ce-as fi piedut,
De-i dorul cat de greu."
Ci hai mai iute fruntea sus!
Atat de tanar esti!
La anii tai ai doar puteri
Si-avant sa cuceresti.
"Sa cuceresc aceasta, nu,
Caci prea departe mi-i.
Sclipeste-nalt si-asa frumos
Ca steaua din tarii."
Goethe
Rezultatul a fost ca am renuntat la muza respectiva. Anul acesta insa m-am gandit ca tot n-am cu ce umple blogul iar versurile insotite de poze ar fi o idee, asa ca mi-am adunat fortele si m-am aventurat. Scuze muza draga !
