Cand totul ti se pare fara rost !

Fãrã rost !

Simt cum se scurge timpul fãrã rost
Ca o omidã rod din frunza vieţii
Si doar platesc factura la ce-a fost
Si-am irosit mereu în voia sorţii.

Eu nu regret nimic din ce-am fãcut
Voiam mai mult dar ce pot ca sã zic
Cãci chiar de ştiu cã multe am pierdut
Din vina mea, nu plâng dupã nimic.

Si parcã timpul a ajuns în fine
Sã-mi ţes cocon, un ultim adãpost
Chiar dacã fluture nu va ieşi din mine.
Si totu-i inutil ! E fãrã rost !

Cand cerul e innorat...

Copacii goi şi cerul sunt a ploaie
Mi-e sufletul aşa de amãrât
Cã şi un fluture mi s-ar pãrea urât
Iar un oftat - necazuri droaie!

Atâta dor îmi e de soare şi de viaţã
Si-atâta de departe azi le simt
Cã orice zic îmi pare doar cã mint
Si fara vlagã sunt ca o paiaţã.

De care sfoarã trage Dumnezeu
De am ajuns aşa sã fiu de-o vreme
Cã îmi rasunã în urechi cum geme
De suferinţã sufletul mereu.