Translate

marți, decembrie 15, 2009

Supleantul de Petru Popescu

Cartea lui Petru Popescu mi-a placut. Este scrisa in acelasi stil ca celelalte carti scrise de el in Romania inainte de a pleca. E acelasi scriitor care m-a incantat cand am citit "Dulce ca mierea e glontul patriei". Cartea unui tanar care n-a implinit inca 30 de ani, tinereasca si plina de intrebarile care framanta generatia acelor ani. Nu pare o carte scrisa acum dupa atati ani petrecuti inafara tarii. Simt in el mentalitatea romanului framantat de ideea prostituarii fata de regimul comunist care apasa si azi constiinta urmasilor, urmasilor celor care au trait acele vremuri.
Stiam un banc, Cum se comporta o frantuzoaica, o englezoaica si o ramanca dupa ce fac dragoste. Frantuzoaica: Piere, imbraca-te repede ca trebuie sa soseasca Jean. Englezoaica: John, iar ploua ! Romanca: Ioane, acum ce-ai sa crezi tu despre mine.
Exact cu acea impresie am ramas dupa ce am inchis cartea, parca Petru Popescu a avut grija de ce o sa credem noi, cititorii romani despre el...
Nu ma intereseaza omul din spatele autorului cand citesc un roman, ma intereseaza cartea, subiectul, concluziile. Da, a prins imaginea cuplului Ceausescu foarte bine, si a adaugat cuvinte la afirmatiile lui in discutiile despre sistem cu Zoia, unele parca urmarea intrebarii pe care si-o pune despre ce vom crede noi despre verticalitatea lui, dar trec peste asta. Sunt adevaruri nerostite, "simple adevaruri ". Apreciez sinceritatea descrierii mentalitatii masculine care vaneaza femela si apreciez si comentariile despre dependenta de barbati a romancelor in general, comentarii introduse se vede abia dupa ce a facut cunostinta cu "lumea libera".
Cred ca el cauta in Romania amintirea legaturilor cu prietenii cu care a impartit o viata pe care in cealalta parte a lumii nu ar fi trait-o nicicum. Epoca relatiilor idilice a trecut de mult acolo asa cum poate nici la noi nu mai este la fel. A prins esenta, pe scurt si cu talent la acele relatii desi nu stiu cate adaugiri si omisiuni nu a introdus. Asa se fac insa cartile...
Astept cartea care ne-o promite despre cum s-a descurcat "dincolo".
Intr-un cuvant, va sfatuiesc sa o cititi. Nici nu costa mult.

2 comentarii: