Translate

duminică, aprilie 25, 2010

CASTELUL de Franz Kafka

Castelul de Franz Kafka
"Din lumea obsedantă a imaginilor şi fabulelor lui Kafka, convingătoare prin simplitatea nepretenţioasă şi claritatea cristalină a stilului, mulţi au împrumutat elemente, incongruenţe halucinante şi situaţia sau experienţa înstrăinării, utilizându-le ca procedee, aşa cum ai întrebuinţa, în lipsa planului arhitectual-a viziunii cognitive-, cărămizi dintr-un edificiu dispărut pentru a cladi căsuţe sau închisori."
 Mariana Şora,

Am început să citesc cu avânt.
Romanul prezinta o perioadă din viata unui  "aspenter"angajat să facă nişte lucrări pentru un castel intersectând actiunile lui de străin în comunitate cu viaţa locuitorilor unui sătuc vasal castelului, în perioada medievală.
Kafka este „un nume”, iar începutul romanului mi s-a părut interesant. Meseria de „aspenter” am căutat-o în dicţionar. Bănuiam că este un termen inventat de Kafka şi se pare că aşa este. Termenul este anexat la o dubioasă activitate de măsurători în teren pentru care aspenterul a fost angajat de "castel" dar care care nu a avut loc niciodată. Măsurătorile ca stabilire a unor limite în spaţiu au dat însă bine contextului de „autoritate” conceput de Kafka castelului. Mărturisesc ca nu am citit cu atenţie romanul.L-am cam frunzărit. Mărunţişul activităţilor zlnice ale societăţii, intrigile amorose, ambiţiile jalnice de a ocupa un post de rang superior in serviciul autorităţii, respectiv a „castelului” m-a cam plictisit. Sunt prea batrână pentru a mai gusta astfel de lectură. Am citit însă destul pentru a-mi forma o părere proprie despre roman.

Termenii folositi de Mariana Şora, traducătoarea romanului, pentru a-l caracteriza pe Kafka şi romanul său m-au cam amuzat. Sunt împotriva termenilor pretenţioşi. Dar fiecare are standardul său de exprimare. Eu am un standard mai modest.

L-am perceput pe Kafka ca un scriitor intrigat de supunerea omului în faţa „autorităţii”. E un om care îşi pune întrebarea: „dece?”. Si pe mine mă uimeşte importanţa pe care o acordă unii gradului şi funcţiei omului in serviciul autorităţii şi mărturisesc că în societatea nostră (post comunistă) respectul este doar de suprafaţă spre deosebire de societatea occidentală (get-beget capitalistă) în care oamenii au o consideraţie autentică.
La noi respectul faţă de autoritate este un fel de „te faci frate cu dracul până treci puntea”şi în cel mai serios caz autoritatea este asociată cu "securitatea". Poate asta caracterizează lipsa de disciplină cu care ne confruntăm.

Cartea este complexă şi dacă aş fi citit-o cu atenţie aş fi putut scrie mai mult, dar pe mine doar aspectul acesta mă captivează la Kafka, cum percepe el „autoritatea”.

Am avut impresia ca mama lui Gerstacker , atunci cand i-a cerut domnului K să se aşeze lângă ea pentru a-i spune teribilul secret i-a spus că de fapt la castel nu mai există nimeni în afară de funcţionari ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu