Translate

luni, mai 30, 2011

Cum am eşuat eu în studiul filozofiei...

Am luat o carte de Pitagora, una de Spinoza , una de Schopenhauer şi una de Nietzsche şi am dat cu nasul prin ele...
Cu Pitagora am terminat repede. Am citit cateva aforisme drguţe şi m-am gândit că pierd timpul.
Ce ziceţi de „Legile morale si politice” din care chiar pe copertă scrie un citat .
-Taie unghiile poporului, dar nu-i spăla capul cu propria-i urină, pedepseste-l. fără să-l injoseşti.
Sau
- Magistratule! Ca să poţi păstra dreptul de a-i pedepsi pe cei răi, nu te folosi niciodată de astfel de oameni.
- Invaţă-ţi fiul să danseze, ca să-l obişnuieşti cu mişcările ritmate ale sufletului. Sufletul nu se poate modela într-un trup lipsit de armonie.
Etc....

Am inceput să citesc din Etica, de Spinoza şi m-am oprit la definiţia lui despre Dumnezeu.
Prin Dumnezeu înţeleg fiinţa absolut infinită, adică substamţa alcătuită dintr-o infinitate de atribute, fiecare dintre ele exprimând o esenţă eternă şi infinită.
Am încercat să memorez următoarele definitii despre substanta, atribute, esenţă şi infinit. Apoi când am trecut la „suflet”.totul a devenit confuz şi mi-am spus că iar pierd vremea !
Am încercat să memorez, dar ce ziceti de aceste chestii.
- prin substanţă înţeleg ceea ce este în sine şi este conceput, prin sine însuşi, adică ceva al cărui concept nu are nevoi ede conceptul a altceva, din care să trebuiască să fie format.
- prin atribut, înţeleg ceea ce intelectul percepe în substanţă ca alcătuindu-i existenţa.
- Prin esenţă înţeleg înseşi existenţa. Esenţa şi existenţa lui Dumnezeu sunt unul şi acelaşi lucru.Esenţa lucrurilor produse de Dumnezeu nu include existenţa......
etc....

L-am răsfoit si pe Shopenhauer şi întrucât aproape toate „Fundamentele moralei”, cartea pe care o luasem era un fel de dialog cu ceea ce scrisese Kant, am închis şi aceasă carte.
Am reţinut doar ideea pe care o îmbrăţişez şi eu.
- Pentru oamenii de rând, datoria de fundamentare a moralei aparţine teologiei. Ea devine atunci voinţa exprimată a lui Dumnezeu. In ce priveşte pe filozofi ei se abţin să dea curs acestei metode, preferă să se arunce, mai de grabă, asupra unor principii sofiste.
Dar ce zice tipul ăsta despre femei trebuie sa va scriu mai pe larg...
Cu Geneza moralei de Nietzsche am avut o surpriză. Chiar e interesant !
- Prima disertaţie, „Bine şi rău”, „Bun şi rău”.
Pornind de la etimologia cuvintelor pune problema complet altfel decat biserica. Dacă nu ar face o obsesie din culoarea părului şi la trăsăturile raselor, pe mine m-ar entuziasma (să fie din cauză că eu nu sunt blondă?)
Notiunea de „bun”, după el, pare legata de geneticul „superior”.Cei inferiori, datorită resentimentelor, după el s-arzice că nu au o percepere a sentimentelor de bine şi rău, chiar de bucurie la fel cu cei superiori .
Dar şi despre el, voi scrie mai mult. Tot nu am ce scrie alte chestii...