Papa Ioan Paul al II-lea (partea II-a)

In continuare, in carte, Papa expune punctele sale de vedere in trei capitole: Gandind la Patrie, Gandind la Europa si Democratia: Posibilitati si Riscuri.
Analizele pornesc de la istoria Poloniei. Polonia s-a constituit ca stat odata cu crestinarea lui Mieszko I in 966, asa cum vecina nostra din est, Ucraina, s-a constituit ca stat la crestinarea cneazului Vladimir al Kievului in 988.
Noi romanii socotindu-ne crestinati de insusi apostolul Andrei am cam evitat sa vorbim de crestinarea din 864-865 a lui Boris Mihail, tarul bulgarilor care in scopul apararii pe granita lui de nord de alti noi veniti s-a intins peste o parte din actuala Muntenie.
Patria se formeaza prin unirea unor familii de popoare, natiuni.Natiunea este solul din care se naste statul.De la Patrie trecem la patriotism si nationalism. Din carte citez : "Caracteristica nationalismului este sa recunoasca si sa urmareasca numai binele propriei natiuni, fara atine seama de drepturile celorlalte. In schimb patriotismul, pentru ca este iubire de patrie, recunoaste tuturor natiunilor drepturi egale cu cele revendicate pentru propria natiune"
Facand referire la Avram, spune ca este parintele tuturor natiunilor crestine si necrestine, acestea rezultand ca urmasi ai fiilor sai Isac si Ismail. Evreii sunt o natiune doar dupa ce Moise i-a scos din Egipt si a facut primul legamant cu Dzeu prin cele zece porunci. Cristos a adus pe lumea noul legamant cu Dumnezeu care ii cuprinde pe toti urmasii lui Avram.
Conform celor scrise in cartea genezei civilizatia este si ramane legata de dezvoltarea cunoasterii adevarului despre lume, adica de dezvoltarea stiintei.
De Dumnezeu-Om mort si inviat a vrut sa se debaraseze gandirea europeana "iluminata" asemeni grecilor care la discursul de dezvinovatire tinut de Pavel, desi aveau ridicat un altar pentru Dumnezeul-necunoscut nu au acceptat ca acesta ar fi un Dzeu care a devenit om murind si inviind.
In documentele "Conciliului Vatican II" s-a accentuat importanta intelegerii Misterului Cuvantului Intrupat.Papa citeaza:"De fapt doar in misterul Cuvantului Intrupat gaseste misterul omului lumina adevarata" Prin aceste cuvinte Conciliul exprima antropologia care sta la baza intregului mister conciliar. Totusi exprimarea este cam incalcita...Mie asa mi se pare? Misterul cuvantului...
Mai citez din carte:
Cristos nu numai ca le indica oamenilor caile vietii interioare ci El insusi Se propune drept cale de urmat pentru a ajunge la acea tinta.
Prin Intrupare insusi Fiul lui Dzeu S-a unit intr-un fel cu orice om. A lucrat cu maini omenesti, a grait cu minte omeneasca, a voit cu vointa omeneasca , a iubit cu inima omeneasca.Nascut din Fecioara Maria S-a facut cu adevarat unul dintre noi asemanator intru toate afara de pacat.Misterul Cuvantului Intrupat ne ajuta sa intelegem misterul omului si in dimensiune istorica.
Biserica in calitatea sa de institutie umana are nevoie continua de purificare si innoire: asa cum a recunoscut cu curaj Conciliul Vatican II. Dar Biserica in conditia ei normala de Trup al lui Cristos, este conditia normala a prezentei si a actiunii lui Cristos in lume.
Un limbaj cam specializat! Totusi un inceput. Desi foarte tarziu cunoscute de bisericile rasaritene documentele Conciliului sunt foarte importante pentru stabilirea de relatii intre acestea si biserica catolica.
Pe timpul Conciliului Vatican II Papa era doar episcop si in aceasta calitate a atras atentia inaltilor parinti ca desi Constitutia pe care o elaboreaza Conciliul se refera la lume in general, in realitate exista trei lumi. Prima cea occidentala, a doua lume este cea din spatiul comunitar (comunist) si restul, care ramane, lumea a treia. Polonia era socotita in Europa de est si abia mai tarziu s-a introdus termenul de Europa centrala.
In est, centrul de iradiere a crestinismului in versiunea sa bizantina si, mai apoi slava, a fost Constantinopolul. Pentru lumea slava deosebit de importanta a fost misiunea Sfintilor frati Chiril si Metodiu (827-885)care au facut evanghelizarea pornind de la Constantinopol dar ramanand mereu in contact cu Roma. De fapt in acele vremi nu exista divizarea intre crestinii din Orient si cei din Occident.
In evul mediu Europa de vest a fost un continent unit din punct de vedere religios. In epoca moderna s-au produs impartiri si de aici au derivat consecinte cu caracter politic pe baza principiului "Cuius regio eius religio" cine domneste impune religia. Au fost Razboaie religioase, Reforma Martin Luther, Calvin si Zwingli.
La Conciliu s-a definit pozitia bisericii catolice fata de toate Bisericile si Comunitatile Ecleziastice existente in afara unitatii catolice si asupra unitatii Cristos, Cuvantul lui Dumnezeu.
In ce priveste regimurile politice papa face referire la cele trei definite in antichitate: monarhie, aristocratie si democrsatie.In comunism, spune el, puterea era de fapt in mainile partidului comunist (oligarhia de partid) iar primul secretar era in acelasi timp conducatorul taii. Dar cum poate conduce poporul? In cazul degenerarii monarhiei se vorbeste de "tiranie", in cazuri deviate de democratie Polibiu a inventat termenul de "ohlocratie", adica domnia plebei.
Papa atentioneaza ca odata cu democratia care a cuprins fostele tari din spatiul rasaritean acestea sunt in conditia de a piarde propria identitate.In est valorile esentiale pentru viata omeneasca nu au fost dispretuite ca in Occident si este inca vie convingerea ca Dzu este garantul suprem al demnitatii omului si al drepturilor lui. Pentru Europa central-orientala tendintele din vest par un fel de "promovara culturala" si aceasta este una din provocarile cele mai serioase.
Aniversarea a 2000 de ani de la nasterea lui Cristos a fost un eveniment important nu doar pentru crestinim ci pentru intreaga lume.Va dura pana la sfarsitul vremilor lupta intre bine si rau, dintre pacatul -pe care omul l-a mostenit de la stramosi- si harul mantuitor adus de Cristos, Fiul Mariei.Cu venirea Lui incepe sfarsitul timpurilor, cele ale implinirii escatologice.
Spre sfarsitul cartii face o referire mai dedicata, afirmand ca sensul mai adanc al istoriei trece dincolo de istorie si isi gaseste deplina explicatie in Cristos, Dumnezeul-Om. Omenirea este chemata sa treaca dincolo de granita mortii, ba mai mult, dincolo de succesiunea secolelor, catre ancorarea definitiva in vesnicie, langa Cristos glorios, in comunitatea trinitara. "Nadejdea lor este plina de nemurire".
In incheiere cartea da explicatii despre atacul asupra sf. parinte si vointa exprimata de Dumnezeu de a-l salva.Ioan Paul al II-lea l-a iertat pe Ali Agca care a ramas ciudat, foarte interesat de secretul de la Fatima. Ultimile fraze din caarte sunt:
In iubirea care isi are radacini in inima lui Cristos se afla speranta pentru viitorul lumii. Cristos este Mantuitorul lumii: "Prin ranile lui suntem tamaduiti"
In fond Papa al bisericii catolice, (mai este unul care s-a intitulat Papa, seful bisericii copte din Alexandria) se considera urmasul lui Petru si inlocuitorul lui Cristos pe pamant si in Conciliul Vatican I s-a dezbatul tocmai inefabilitatea lui de principiu.