Azi dimineaţă am plecat la plimbare mai târziu. La ora 9 dimineaţa lumea continua să facă curăţenie. Femeia de serviciu de la bloc spăla geamurile uşii de la intrare, RAR avea pesonalul strâns pe lângă pubele si unde se planifica treaba, la restaurante se mătura, etc. Faleza era tot plină de cutiile de cola si bucăţile de plastic ca ieri, plimbăreţii erau mai rari, dar viaţa continua în acelaşi fel, oamenii îşi plimbau câinii, alergau cu sufletul la gura sau pe role.
Am mers în ritmul meu până la traversarea cu bacul. Linişte si aer...
Eu am o bătrână Dacie 1300 despre care toată lumea mă asigură că este pe cale de dispariţie.Cu satisfactie am numărat acolo încă 5 Dacii si poate aş fi reuşit să număr mai multe dar m-am oprit. Recunosc arătau mai bine dacât a mea, una era argintie, alta crem şi cu dichisuri aşa cum a mea nici n-a visat vreodată să aibă dar faptul că erau acolo, mai multe una lângă alta mi-au umplut inima de "bună-dispoziţie".
Se tundea iarba si mirosul de iarba cosita era aşa de plăcut!
La mal, chiar acolo de unde începea plimbarea mea era un mic debarcader pentru un mic vaporaş care făcea servicii de restaurant si plimbări.
Vaporaşul ăsta era cu siguranţă unul din cele care se făceau la Olteniţa, acolo unde am fost eu trei ani inginer stagiar. Un bătrân vaporaş, Malnaş, Luky sigur trebuie să ştie de el. Luky este soţul meu. L-am cărat să i-l arăt. Ce amintire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu