Dimineata Vichi se trezea
greu. Acum dormise într-o cămàsuţă de noapte roz, din batist, scurtă care se şifonase
foarte tare.Inainte de a deschide bine ochii şi-a netezit volănaşele peste
umerii înguşti şi graţioşi, iar după ce a coborât din pat s-a privit în oglină
printre gene.
După un duş scurt s-a pieptănat şi s-a aranjat repede. Nu se machia. La
ieşirea din baie rochiţa şi pantofii o aşteptau împreună cu mămica care i-a
tras fermoarul şi i-a verificat ţinuta. Nu mânca nimic dimineaţa, mama îi pregătea
un pacheţel pentru servici. Era ora şase şi zece. Pleca de acasă la timp, nu-i
plăcea să întârzie . Prefera să ajungă cu un sfert de ora mai devreme decât cu
un sfert de oră mai târziu.
La ieşirea din bloc o maşină albă binecunoscută ei a pornit încet, apoi şoferul
a deschis portiera. Pe banchetă o aştepta un trandafir roşu.
A intrat în maşină impresionată.
Remus i-a sărutat mâna şi i-a spus : ”Te aştept şi la plecare. Azi te vreau numai a mea”
Orele de serviciu au trecut greu. Nu putea să se concentreze la
nimic. Aştepta întâlnirea cu Remus. In ziua aceea nu era programată o întâlnire
la cafeaua de dimineaţă. Georgel era în delegaţie de câteva zile
şi când lipsea unul din ei nu se întâlneau.
După program s-au întâlnit
pe o străduţă laterală ca să nu fie văzuţi de ochi indiscreţi.
- Unde mergem a întrebat
Vichi învârtind trandafirul roşu între degete şi dinţi.
- Undeva unde să fim
numai noi doi.
Au mers la garsoniera lui
Georgel care îi lăsase cheia înainte de plecare. Au ascultat muzică, au băut nişte vin, s-au sărutat, el a insistat, ea a rezistat.
- Nici chiar aşa de la prima întâlnire a bâiguit Vichi.
Remus era totuşi satisfăcutt.
O victorie prea uşoară nici nu i-ar fi plăcut. Il captiva jocul.
A mai aşteptat-o de câteva ori cu maşina
la ieşirea din bloc. Pe bancheta de lângă el Vichi găsea de fiecare dată câte
un trandafir, roşu sau galben după cum se terminau discuţiile în ajun.
