Translate

duminică, octombrie 17, 2010

Ganduri 3....

Sunt multe religii. Ce religie este cea bună ?
Religia budista stabileste legatură între individ şi divinitate prin meditatii îndelungi. E poate forma cea mai corectă de a intra în comuniune cu Dumnezeu dar foarte greoaie. Trebuie să meditezi aşa de mult încât nu mai ai timp să trăieşti.
Cele mai simple religii au ales să-l farâmiţeze pe Dumnezeu în mai mulţi Dumnezei, fiecare om cu Dumnezeul lui, eventual un obiect impresionant şi scump. Acestea sunt totemurile si amuletele.
In Egipt şi Grecia au fost veneraţi zeii care îşi consolidau poziţia pe masura ce evenimente din viaţa unor personaje importante se punea pe seama ajutorului primit de la unul sau altul din ei. In final zeii au ajuns să formeze o ierarhie conform organizării sociale a comunităţii.
După părerea mea rugaminţile către divinitate, oricare ar fi, facute cu credinţă, stabilesc o comuniune cu acea putere interioară a omului de a se ajuta singur căci fiecare din noi are în el o frântură din energia universală, din divinitate, ceva necunoscut dar puternic.
Cel mai actual Dumnezeu este Iehova al evreilor. A fost considerat Dumnezeul neamului nu al unui singur om şi singurul adevărat. El a creat cerurile şi pământul, tot ce există şi omul.
Iisus a apărut în imperiul roman, cea mai vastă organizare statală bazată pe cucerire armată, ca un evreu rebel în timp ce Ioan împărţea botezul, un nou legământ cu Dumnezeu. Iisus a spus că Iehova fiind singurul Dumnezeu, nu poate fi a unui singur neam ci este al tuturor neamurilor. Aşa cum a facut legamant cu poporul evreu prin Avram si apoi prin Moise când s-au eliberat din sclavie Dumnezeu vrea acum să facă un nou legământ, de data asta cu toate neamurile prin botez. Acesta era mesajul pe care îl transmitea Iisus de la Dumnezeu, botezul tuturor neamurilor. Hai să ne iertăm unii pe alţii căci aşa ne va ierta şi Dumnezeu spunea el, hai sa nu ne razbunam după fiecare palmă primită ci să întindem în semn de pace şi celălat obraz, hai să ne iubim a spus el căci dragostea este cel mai important lucru.
Primii cuceriţi de mesaj au fost grecii care l-au adoptat pe Iisus ca Dumnezeu al dragostei şi al jertfei pentru libertate. Populaţia imperiului Roman formată din mai multe neamuri forţate să se închine la zeii cuceritorilor au adoptat şi ei această religie. Iisus a devenit Dumnezeu desi afirma ca este doar fiul lui. Se spunea că a murit, a înviat şi s-a ridicat la cer, a promis viaţa veşnică şi fericire tuturor credincioşilor.
Statul Roman se clătina sub influenţa noului Dumnezeu tot mai răspândit şi mai greu de stăpânit. Imparatul trebuia să facă ordine. A adunat toate capetele bisericeşti şi împreună au făcut din libertinajul religios al momentului o religie oficială de stat, cu reguli stricte. S-a adoptat biblia, învăţătura sfântă, stabilindu-se totodată un cod moral. Imperiul Roman care cuprindea mai multe state s-a împarţit mai întâi în două, şi fiecare jumătate şi-a impus autoritatea asupra bisericei locale, la Constantinopole s-a definit cea ortodoxă, de răsărit si la Roma cea catolică, de apus.
Pentru a fi mai credibilă pentru credincioşi separarea religioasa a introdus si unele mici diferente de doctrină. Când si aceste fragmente de imperiu s-au fărâmiţat în mai multe state si biserica a urmat aceeaşi cale. S-au păstrat elementele centrale iniţiale, biblia stabilită la început, personajul Cristos şi numele de „creştinism”, autoritatea, subordonarea ierarhică fiind însă diferite.
Arabii au accesat si ei la un Dumnezeu unic prin Mahomed, ca echivalent al lui Moise şi Iisus. Ei au adoptat legământul lui Avram cu Dumnezeu. Pentru arabi Mahomed nu este Dumnezeu deşi se numesc mahomedani. Dumnezeul lor se numeşte Allah şi este considerat acelaşi cu al evreilor şi al creştinilor în măsura în care Iisus nu este Dumnezeu ci fiul său.
Creştinii deşi nu renunţă la Iisus-Dumnezeu cred şi ei ca Dumnezeul lor este acelaşi cu al evreilor pentrucă Iisus a fost evreu, dar nu numai că nu este acelaşi cu al mahomedanilor dar sunt siguri că în calitatea sa de fiu este întruparea lui Iehova şi pentrucă porunca este să nu ai alţi Dumnezei l-au împărţit în trei, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. După mine creştinismul e cea mai încurcată religie.
Evreii însă nu par ca ar vrea să îşi impartă dumnezeul lor nici cu al creştinilor nici cu al musulmanilor.

4 comentarii:

  1. Eu cred ca religiile sunt de multe ori niste cârje care camuflează incapacitatea noastră de a-L cunoaste pe Dumnezeu într-un mod personal. Ne bucurăm că există alții care se interpun între noi și Dumnezeu și asteptăm de la ei (preoți, pastori) să suplinească lipsa noastră de angajament, ca sa nu spun lenea noastra spirituală.

    Eu pledez pentru o relație și nu pentru o religie, pentru eticheta de "ucenic al lui Hristos și nu pentru eticheta de creștin.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate in principiu, dar mie imi este imposibil sa fiu un ucenic al lui Hristos. Ce ne cere el este, daca vrem sa fim sinceri, exagerat.
    Eu prefer religia ca morala dar relatia o am "personala" cu Dumnezeu.
    Iisus pentru mine este simbolul crestinismului, o cale spre Dumnezeu...Cuvantul...

    RăspundețiȘtergere
  3. exact asa credeam si eu, ca ceea ce ni se cere e exagerat, imposibil pentru zilele in care traim, insa acum, pe masura ce incep sa Il cunosc imi dau seama nu numai ca nu e exagerat ci chiar ca e mai usor. ca e o viata mult mai usoara si mai plina de satisfactii, ca viata mea s-a imbunatatit la toate nivelurile, de la nivel material pana la nivel emotional. Cu alte cuvinte am experimentat pe pielea mea versetul "cautati intai imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte vi se vor da pe deasupra"
    ... si eu n-am experimentat decat o infima bucatica din ceea ce e posibil

    RăspundețiȘtergere
  4. Mihaela, la aceasta relatie cu Dumnezeu de care vorbesti ajungi singur si doar atunci cand esti pregatit. Este ca si cum ai incercat si ai tot incercat fara sa gasesti bucuria in diverse variante de trairi iar cand nu mai stii ce sa incerci te resemnezi.
    Eu nu tin la viata dar daca este sa traiesc nu prea ma atrage Imparatia lui Dumnezeu caci nici dupa moarte nu o doresc. Imi doresc ca dupa moarte sa nu mai fie nimic. Stiu, vei zice ca nu este dupa mine, dar... eu asa sper. Vreau cand mor sa mor definitiv....

    RăspundețiȘtergere