Nu toţi oamenii pot accepta un Dumnezeu care să se identifice cu universul în care trăim. Oamenii vor un Dumnezeu distinct, delimitat de restul universului pe care se presupune că l-a creat. Această formă concretă de a-l prezenta pe Dumnezeu este dată de „religie”. Deşi sunt adeptul formei abstracte de a-l înţelege pe Dumnezeu recunosc că religia este mai practică.
Explicaţia influenţei ritualului religios asupra psihicului uman mi se pare destul de bine explicată de psihologi aşa că nu e nevoie sa mai explic si eu. Totuşi să descriu cum funcţionează la mine.
Un exemplu recent: Nu îmi găseam foarfeca cu care taiasem ceva în bucatarie cu o zi înainte. De atunci nu o mai folosisem iar acum îmi trebuia. Eu când nu găsesc ceva mă blochez, caut şi iar caut şi nu mai pot face altceva până nu găsesc.
Sunt multe superstitii, când nu gaseşti ceva pui un pahar cu gura în jos, spui fără încetare niste versuri cu „Scoate... ce-ai furat că te duc la spanzurat !”, etc. Toate te deconectează de la elementul „gândire”. Eu stabilisem cu Dumnezeu că o lasă pe mama să mă ajute de pe lumea cealaltă cînd o voi ruga ceva. In bucătarie căutasem peste tot mai puţin înt-o ladiţa de sub masă unde era o adevărată harababură. Inainte de a căuta acolo, cu nervii încordaţi, am rugat-o pe mama să aducă foarfecul în acel loc ca să nu caut degeaba. Era ultima soluţie, o minune. Mi-a venit apoi să râd dându-mi seama ce rugăminte fac. Am râs de solicitarea mea caraghioasă, odată pentrucă voiam să mute foarfecele unde urma să caut şi încă odată pentrucă ajutorul mamei din punct de vedere logic era ceva imposibil. M-am dus încă râzând, fără rost, în cămară şi acolo pe un raft am văzut foarfecele căutat. Poate mama mi-a ascultat dorinţa, dar eu mai justific si altfel.
Rugamintea mea făcută într-un moment de convingere că mama poate să mă ajute a făcut apel la subconşientul meu, acolo unde există şi acea convingere. Am apelat acea zonă a creierului care nu are logică ci doar memorie şi sentimente. Am strigat către subconştientul meu, acea parte a creierului care este în rezonanţă cu restul universului, acea parte a unui om la care apelează religia, la care fac apel fenomenele paranormale, probabil şi hipnoza sau telepatia.
In cazul meu, concentrarea minţii pe chemare, chiar şi pentru scurt timp, mi-a adus informatia de acolo de unde nu mai aveam acces în acea zonă a creierului în care creierul gândea şi în acelaşi timp mi-a indicat si unde să merg, aparent fără scop. Numai acolo n-aş fi căutat dar mi-am amintit apoi că am dus sticla de ulei din bucătărie în cămară şi probabil am luat fără să îmi dau seama foarfeca şi am lăsat-o acolo. Fiind un gest fără logică nu mi l-am mai amintit.
Cred că această legatură între conştient şi inconştient se activează doar la un stimul, aici de exemplu credinţa că mama m-a ajutat şi mă va ajuta mereu.
Această legătură între conştient şi inconştient pentru mine înseamnă a fi în comuniune cu Dumnezeu. Poate doar aşa îmi doresc. Eu doresc să existe Dumnezeu, dar unul universal, nu cel biblic,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu