Pe data de 22 octombrie mă duc într-o excursie în Israe cu doua prietene, una care este credincioasă dar nu excesiv şi una care se crede reîncarnarea Mariei Magdalena. Imi scriu gandurile despre Dumnezeu înainte de excursie si dupa excursie.
Cum îl văd eu pe Dumnezeu.
Asta înseamna deja că Dumnezeu ar exista. Dar ce este Dumnezeu pentru mine?
In biblie Dumnezeu este acea entitate ce a creat universul şi tot ceea ce ştim că există.
Pentru mine totul trebuie să poată fi explicat pentru a putea fi crezut. Dacă nu pot explica o întâmplare înseamnă că ori nu am găsit eu explicaţia, ori nu există nici o explicaţie şi dacă nu există înseamnă că întâmplarea nu s-a produs cum am presupus eu, în totalitate sau parţial. Bibia spune„Crede şi nu cerceta”
Deci pentru existenţa universului trebuie să am o explicaţie. Dacă ar fi creat de cineva aş întreba cine l-a creat pe acel cineva. Singura explicaţie ar fi ca a existat totdeauna.
Dar aceeaşi explicaţie este valabilă şi pentru Dumnezeul biblic. El a existat totdeauna şi la un moment dat s-a hotărât să facă universul. Singura diferenţa ar fi că în timp ce universul este ceva ce poate fi constatat, Dumnezeu nu poate fi constatat ci doar se presupune ca ar exista. Singurul argument care poate fi adus pentru existenţa lui Dumnezeu este faptul că totul în univers se desfăşoară atât de perfect încât nu poţi crede că este doar din întâmplare.
Deci să încep cu faptul că universul există şi a existat totdeauna.
Universul este într-o continuă schimbare, deci nu a fost mereu aşa ca acum. Universul are calitatea de a se autotransforma. Conform celor constatae de savanti, cercetări de ultima oră, totul în univers nu este decât energie, timp şi spaţiu care se organizează în forme diferite, una din aceasta fiind materia. Omul face parte din lumea materială. Energia care nu se guvernează după nici o lege este dezordonată, e specifica haosului. Deoarece universul nu este un haos rezultă că la un moment dat dintr-o stare de mişcare anarhică, particulele de energie au început să se mişte cu un scop. Apariţia unui scop înseamnă din punctul meu de vedere apariţia inteligenţei, o caracteristică a materiei vii. Deci la un moment dat universul care exista de totdeauna a devenit inteligent. Ce să cred ? Universul este inteligent sau există un Dumnezeu inteligent care a creat universul iar inteligenţa universului este de fapt intervenţia divină?
Dacă vreau să îi fac loc lui Dumnezeu trebuie sa admit că el a fost totdeauna, că el este energia din care este alcătuit universul. Aşadar nu este nicăieri, este aici, peste tot. Il pot constata. El a făcut spaţiul, timpul şi legile dupa care se miscă corpul sau, respectiv particulele de energie el alege scopul, sensul şi tot el a făcut şi omul. A făcut totul după legi precise prin transformări succesive, în timp aşa cum cercetarea ştiinţifică descoperă.
Deci el este universul şi este inteligent. (eu sunt panteistă)
Oare înafară de om mai este o fiinţă pe pământ care să se întrebe dacă există Dumnezeu ? Omul spune că dacă există Dumnezeu, a făcut universul şi poate face orice, poate face şi o minune. Aşteaptă o minune ca să poată crede. Dar minunile lui Dumnezeu nu pot încălca legile pe care se sprijină creaţia sa. Sigur, nu cunosc toate legile universului nici eu si nici ceilalţi oameni dar legile cunoscute nu pot fi încalcate. Nu ştiu cum s-ar putea ca unu şi cu unu să nu facă doi. Toată baza îmţelegerii mele s-ar prăbuşi, aş înnebuni
Pentru mine. matematica este limbajul abstract în care Dumnezeu vorbeşte cu omul. Este limbajul cunoaşterii al ştiinţei. Aici sunt descrise cifrat toate realizările lui. Spaţiul, timpul, legile, au echivalenţe aici. Aici sunt adevaratele minuni pe care ni le relevă Dumnezeu dacă ştim să le citim.
Bineînţeles aşa îl văd eu pe Dumnezeu. Biblia îl vede altfel.
Dar oare pot împăca revelaţia biblică cu ce cred eu ?
se vede ca ai o serioasa formatie tehnica :) de aceea afirm cu precautie ca noi cunoastem doar partial legile universului, legi care mai sunt pe deasupra si relative. parerea mea este ca, cu cat cunoastem mai mult cu atat ne simtim mai mici in fata perfectiunii universului si a legilor lui.
RăspundețiȘtergereDupa parerea mea biblia nu spune neaparat crede si nu cerceta ci mai degraba cauta si vei gasi. sigur pentru a crede e nevoie la inceput de altceva decat de inteligenta, dar pana la urma inteligenta si spiritul nu sunt in contradictie, sunt doar complementare.
Da, ai dreptate, biblia spune "Cauta si vei gasi" dar biblia spune si ca Iisus este fiul lui Dumnezeu si totodata Dumnezeu intrupat si mai spune de inviere si inaltare. Astea trebuie crezute fara sa cercetezi.
RăspundețiȘtergeresigur, asta e tocmai definitia pe care Biblia o da credintei:
RăspundețiȘtergere"Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd." Evrei 11:1
tocmai pentru ca, daca aceste lucruri ar deveni deja vizibile nu am mai putea vorbi de credinta ci de cunoastere. Dumnezeu se lasa cautat insa doar daca-l cauti din toata inima il vei gasi. Daca intentia si faptele tale sunt in aceasta directie El va face posibila revelatia existentei Lui.
Eu inca ma minunez cum s-a petrecut acest lucru in viata mea, eram scepticismul intruchipat, daca-i pot spune asa :). Acum inteleg ca nu putem sa ne intoarcem la Dumnezeu decat prin harul Lui. "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis" Ioan 6:44
Chiar ar trebui sa expui pe blogul tau cum ai ajuns la Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereFiecare ajunge acolo in felul sau, dar as vrea sa aflu cum a ajuns macar unul din cei care cred cu adevarat.